EVOLUŢII PARALELE: TELEGRAFIA şi RADIOUL (V.) de Ing. Florian Ungur

EVOLUŢII PARALELE : RADIOUL în perioada interbelică

Împlinirea aspiraţiilor amatorilor de radiofonie din ţara noastră a cerut eforturi stăruitoare, o mare tenacitate, care în timp a depăşit obstacolele tehnice şi de altă natură, întreprinderea unor paşi mărunţi, dar siguri, care într-un final au dus la înfiinţarea Societăţii de Difuziune Radiotelefonică şi a primului post naţional de radiodifuziune la 1 noiembrie 1928.

La nivelul anului 1925 era sigur faptul că în România radiofonia se afla pe un drum bun, că nu mai putea fi întârziată mult data la care ea urma să fie introdusă la nivel de masă, existând perspectiva, ca din punct de vedere al calităţii, ea să se situeze la un nivel comparabil cu acela al principalelor posturi de radio din Europa. Cu toate dificultăţile de ordin financiar şi tehnic, dar şi de mentalitate din partea autorităţilor, care se temeau că, neputând să controleze pe deplin fenomenul radiofonic, că acesta ar putea deveni o ameninţare pentru stat, radiofonia în România a continuat să se dezvolte.
Depăşind cadrul general şi particular al anilor ce au precedat prima emisiune radiofonică din ţara noastră, merită subliniat faptul că încă de la început au fost stabilite şi s-au cristalizat în timp ideile că ’’radiofonia este un important mijloc de informare rapidă şi culturalizare, contribuind la ridicarea nivelului moral şi cultural al mulţimii’’.
Rolul cultural-educativ şi ştiinţific al radioului s-a conturat încă de la primele începuturi ale transmisiunilor radiofonice când mari personalităţi ale vieţii culturale româneşti au reliefat vocaţia radiofoniei ca ’’având o mare importanţă socială pentru răspândirea culturii şi unificarea sufletelor românilor’’. Merită subliniat aici rolul deosebit avut în promovarea radiofoniei româneşti: Mihail Jora, Dimitrie Gusti, George Enescu Mihail Sadoveanu, Nicolae Iorga,Tudor Arghezi şi mulţi alţii.

                         

Eforturile depuse în planul organizaţional şi legislativ de către predecesorii radiofoniei au fost încununate de succes de-a lungul multor ani, astfel că  ’’….. în toate colţurile ţării, muzica, cugetul şi cuvântul românesc au pătruns adânc în inimile tuturor’’.
Programele difuzate pe calea undelor radio au cuprins din cele mai diverse forme şi modalităţi, cele mai relevante fiind:

1. informarea auditoriului prin buletine de ştiri, radiojurnale, meteo, reportaje în direct;
2. emisiuni educative - cursuri radiofonice; revista literară; cronica radio;
3. emisiuni culturale - teatrul radiofonic, cicluri de emisiuni Universitatea Radio;
4. emisiuni de divertisment muzical – concerte radio şi audiţii radiofonice publice;
5. emisiuni sportive - transmisiuni în direct ale unor competiţii sportive;
6. tribuna radio – emisiuni pe teme sociologice, juridice, istorice, literare, filosofice;
7. conferinţe radiofonice
8. publicitatea radio – spoturi radio publicitare
9. emisiuni radiofonice dedicate – Ora femeilor; Ora copiilor; Ora şcolarilor; Ora sătenilor;
10. propaganda radio – prin promovarea valorilor autentice ale poporului român împotriva campaniilor revanşarde şi revizioniste antiromâneşti care s-au acutizat în această perioadă

Treptat, treptat radiofonia dobândea, cu siguranţă, rolul principal ca mijloc de comunicare în masă ’’….radioul fiind menit să aibă aceeaşi însemnătate ca şi presa, asupra căreia are superioritatea instantaneităţii, precum şi a expresiunii personale şi directe’’.
Chiar dacă la început emisiunile radiofonice erau mai rare, fiind transmise de 2-3 ori pe săptămână, şi doar câteva ore pe zi, numărul ascultătorilor era în continuă creştere, astfel că abonamentele radio ajunseseră la 2000 la începutul anului 1927, iar la finele anului 1928 un număr de 14.487, la sfârşitul anului 1938 - 274.314 abonaţi ceea ce explică o dată în plus, amploarea pe care fenomenul radiofonic o căpătase în societatea românească a vremii.
În acelaşi context este important să relevăm faptul că a crescut numărul orelor de emisie în funcţie de care au putut fi amplificate şi diversificate programele transmise, ceea ce a dus la creşterea interesului pentru radiofonie, şi implicit a numărului de abonaţi. Astfel, dacă în anul 1928 au fost transmise numai 305 ore de program, în anul următor a avut loc cea mai spectaculoasă creştere a numărului de ore transmise – 2200. Iată câteva date statistice :

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                       

Această creştere a numărului de ore transmise a fost posibilă datorită unei creşteri constante a investiţiilor şi a unei gospodăriri eficiente a acestora pe fondul unei politici de investiţii constante şi de dimensiuni tot mai crescânde.
În ansamblu, se poate aprecia că primul deceniu de existenţă a radiofoniei româneşti a fost unul bun şi foarte bun. Pornită la drum, în condiţii tehnice precare, dispunând de mijloace financiare destul de limitate, având un personal de specialitate destul de restrâns ca număr, radiofonia românească a reuşit să realizeze programe muzicale, vorbite şi mixte, pentru toate gusturile, pretenţiile şi exigenţele auditoriului. Pe acest fond, radiofonia românească şi-a îndeplinit cu succes toate misiunile importante care i-au revenit, aceea de a informa şi de a forma opinia publică, de a educa şi ridica nivelul de cultură al poporului român, de a consolida conştiinţa naţională şi a întări legăturile sufleteşti dintre toţi românii, de a fi ’’o voce românească auzită în toate colţurile Europei şi în multe alte părţi ale lumii’’.
(va urma)