Repere de început ale radioului şi radioamatorismului arădean.

Ing. Francisc VISKY, YO2MHF
Preşedinte Pro Radio Antic, www.proradioantic.ro

Nici o altă invenţie nu a exprimat în aşa masură nevoia de comunicare  a omului ca  radioul şi nici o altă invenţie nu a implicat o masă aşa de mare de amatori, care prin studiile şi experimentările lor au participat la definitivarea acestei invenţii.
Amatorismul celor care s-au dăruit pentru o cauză a cărei dimensiune nici nu se bănuia a reprezentat cea mai activă forţă motrică în dezvoltarea radioului.
Amatorism nu în sens de neştiinţific ci de dăruire in cercetarea şi aplicarea noului. Amator, nu înţeles ca începător ci unul care îşi iubeşte cu dăruire “hobby”-ul ales.
Alătur de el, de amator, comerciantul, de loc amator, a avut şi el rolul important în a pune umărul şi mai ales capitalul  la satisfacerea cerinţelor unei noi pieţe, cea a aparatelor şi pieselor pentru radiouri.
Daca mai adaugăm la aceste aspecte şi nevoia tot mai acută de comunicare şi setea pentru ştiri in acele vremuri tulburi avem tabloul premiselor care au declanşat febra radio.
În 1924 are loc la Viena o mare expoziţie internatională de produse industriale care este vizitată şi de –Ştefan Rusu din Nădab (Foto1). Acesta se intoarce acasă cu piese şi documentaţie cu care îşi începe experimentările devenind în scurt timp reperul central al radioamatorismului din această zonă.
În documente , cele care au supravieţuit vitregiilor vremii şi găsite in registrele Camerei de Comerţi se găsesc înscrisuri care atestă înfiinţarea unor firme urmând trendul european de foarte aproape. Astfel găsim deja activităţi  de comercializarea pieselor tehnice cum este cazul firmei Radio înfiinţată la 14 octombrie 1924 de către Aladár Márkovics & co (Foto2).
Vara anului 1925 găseşte Aradul pregătit pentru o expoziţie industrială de proporţii organizată de Camera de Comerţ şi Camera de Industrie, funcţionând separat la aceea vreme . Expoziţia cu produsele industriilor locale dar şi de import s-a desfăşurat în spaţiul delimitat de liceul Moise Nicoară, parcul liceului, Casinoul şi Fabrica de şampanie. Incontestabil, radioul a fost printre vedetele acestei expoziţii.
Cu o curiozitate de nestăpănit dar disciplinaţi şi răbdători, vizitatorii au stat la coadă pentru a asculta “pe viu”, în căşti sau difuzoare, ultimele ştiri dar şi noutăţile muzicale.
Alături de aparate fabricate de profesioniştii ca Philips, Telefunken, Ingelen, Kapsch s-au expus şi componente dar şi documentaţie, chiar şi “kit”-uri necesare pentru realizarea primelor aparate de radio autohtone construite în primul rând de amatori şi radioamatori. Expoziţia a oferit prilejul înfiinţării şi a unor reprezentanţe unde s-au pus bazele unor colaborări de lungă durată.

Tabel 1

Încet, încet apar firme a căror principal obiect de activitate se concentrează în jurul radioului, primele fiind cele comerciale apoi cele care vor executa întreţinere şi reparaţii şi mai târziu se constituie şi firme care vor produce nu numai piese dar şi aparate de radio complete şi din ce în ce mai complexe.
Mulţi au rămasi fascinaţi de această noua tehnologie şi şi-au văzut implinita dorinta de cercetare-experimentare cu piese relativ puţine, obţinând rezultate imediate.
Amatorii şi-au dat repede seama că au nevoie de o formă de organizare care pe de o parte să-i protejeze faţă de eventualele ilegalităţi pe de alta să beneficieze toţi de experienţele şi cunoştiinţele individuale.
Astfel, la şedinţa de constituire din 13 Ianuarie 1929 un grup de entuziaşti hotâresc înfiinţarea unei “asociaţiuni”: “Asociaţiunea Radio-Amatorilor din Arad”.
Asociaţia îşi defineşte clar şi precis scopul:
“Înlesnirea aprovizionării aparatelor de Radio, răspîndirea artei radiofonica în mod teoretic şi practic. Urmârirea tot felurilor greşelilor abuzurilor ce se comit contra legilor şi reglementărilor de radio şi urmărirea acelora cari tulbură intenţionat audţia altora”.
Cu o asemenea platformă program tribunalul Arad secţia a-III-a comercială decide să înscrie Asociaţia Radioamatorilor din Arad în registrul persoanelor juridice la poziţia 171, în data de 6 iulie 1929, nu înaite ca Ministerul de Interne să dea aviz favorabil “din punct de vedere al ordinei şi şigurantei publice”, în data de 5 aprilie 1929, cei drept, la insistenţele tribunalului. Printre primele firme de profil înregistrate sunt firma Radio şi Asociaţia Radioamatorilor (Foto3).
Sintetizez in Tabelul 1, situaţia firmelor a căror documente, cataloage le-am găsit şi identificat in Arhivele Nationale direcţia judeteană Arad.
Firma Radio şi Asociaţia Radioamatorilor din Arad au documentele de înfiinţare spre deosebire de celelalte firme pentru care am găsit doar documente de asociere şi reasociere în care nu sunt trecute şi anul lor de înfiinţare dar se poate presupune că sunt anterioare documentelor de modificare.
Cataloagele firmelor AFA (Foto4) şi Vértes (Foto5) arată clar nu numai bogăţia de componente dar şi o paletă largă de aparate de radio. Seria Admira de la AFA sunt de admirat datorită faptului ca au fost produse în Arad cu forţă de producţie locală chiar înainte de producţia pe care Philips o începea la Oradea şi mai târziu mutându-şi fabrica la Bucuresti a continuat-o aici. Nivelul de producţie la AFA se situa undeva la 400-500 aparate pe an. Luând în calcul şi un număr apreciabil de chituri vândute în cei 4-5 ani de producţie se poate aproxima un număr de 2000-2700 de seturi (chituri şi aparate) vândute în toată tara. József Lukács a lucrat la această mini fabrică, de fapt un atelier de producţie şi îşi aduce aminte că s-au expediat aparate Admira (Foto6) chiar şi la Constanţa . De asemenea la Arad s-au montat şi aparate de radio tip Penta (Foto7)  la firma Iron (Foto8) care, va deveni binecunoscuta Tesla de mai târziu (impreună cu Mikrofona, Telegrafia,  Rel, Şigma, Titan etc. toate fiind naţionalizate între anii 1945-1948 ).
Nume sonore a radioamatorismului arădean s-au format la aceste ateliere, mici fabrici sau reprezentanţe  unde mulţi dintre ei au fost angajaţi, sau chiar proprietari şi împreună cu Ştefan Rusu au format nucleul radioamatorismului arădean (Foto 9 şi 10).
Având un anumit sprijin din partea autoritaţilor, Ştefan Rusu ajutat şi de ing. Nicolae Lupaş (ER5AB, ER5RR) îşi începe experimentările în unde scurte primind indicativul ER5RR de la Lupaş. Mai mulţi arădeni printre care József Galbics (ER5DS), Béla Magyari (ER5MB) (Foto11), Jenö Stollár (ER5DO) (Foto12) şi alţii au lucrat împreună cu Ştefan Rusu pentru îmbunătăţirea aparaturii amatoriceşti .
Ajutând autorităţile în întretinerea aparaturii de telecomunicaţii, Ştefan Rusu primeşte permisiunea, în 1928, de a populariza radioul în comună folosind exclusiv antena cadru. Cu o asemenea pasiune şi cunostiinţe practice se dedică radioamatorismului care avea deja un fel de forum în paginile revistei “Radio Român” unde redactor era acelaş ing. Lupas. Revista îşi propuse-se: ”... a lămuri, a edifica, a sfătui, a îndruma pe amatori, a seconda pe constructori şi a înlesni pe vânzători şi instalatori.” .
Avănd deja scheme de radio (receptoare şi emiţătoare) s-a accelerat mult răspândirea acestui hobby deosebit de fascinant găsind autorităţile nepregătite cu reglementări adecvate. “Legea pentru instalarea şi folosinta staţiilor şi posturilor radio electrice”, din 12 iunie 1926, in cap II art.3 arată cine are dreptul să instaleze şi să folosească un post de radioemisie, nemenţionând niciunde despre activitatea de radioamator.   În această perioadă primesc autorizatii de instalare a unor posturi de recepţie doar armata, Compania Română de Radiofonie, Banca Naţională, Institutul de Fizică-Cosmică dar nici o vorba despre persoane fizice . Astfel  radioamatorii ca şi Ştefan Rusu, foloseau şi indicative de cele mai multe ori neînregistrate oficial. Rusu a lucrat cu indicativul primit de la ing. Lupas ER5AR (1928) apoi pe rând cu indicativele CV5AR (1929), YR5AR (1935)şi YO2RA (1967). Având deja un nume şi indicative cunoscute între radioamatori dar şi între oficialităţi , cu legături confirmate chiar şi după 10 ani de la realizarea legăturilor, Ştefan Rusu a fost ales, în data de 1 Ianuarie 1936, şi a făcut parte, ca şi cenzor, din “Persoanele conducătoare ale A.A.R.U.S.” adică “ Asociaţia Amatorilor Români de Unde Scurte” (Foto13 şi 14). Având publicaţii ca Universul şi Radio Român, promovarea radioamatorismului părea sa intre într-un făgaş normal. Ca urmare incepe în zilele de  8 si 18 aprilie 1936 primul  concurs de scurte  YR-TEST în benzile de 3,5; 7; 14 şi 28 MHz, concursul fiind câştigat de un… preot! Cine altul decat Ştefan Rusu, cu indicativul YR5AR.
Proiectul de lege privind reglementările emisiunilor de amator, apare în data de 30 martie 1938, dar a cărui instrucţiuni de aplicare va întărzia nepermis demult.
Situaţia politică a vremii pune la grea încercare atât situaţia firmelor cât si a amatorilor din domeniul radio prin reglementări diverse, mai ales în zonele de graniţă a ţării.
Cu toate aceste reglementări sau datorită lor, încep şi primele confiscări de aparatură dar ceea ce este şi mai grav este faptul că, începând cu 1940 se îngrădesc şi activităţile firmelor cu specificul centrat pe radio, piese şi componente radio (Foto 15) , totul culminând cu marea nationalizare a proprietăţilor private din perioada 1945-1948. Nu au scapat nici firmele arădene.
Indicativele YO apar pentru prima dată, cum altfel, la 23 August 1948, Ştefan Rusu îşi continuă activitatea cu indicativul YO2RA din 1967. Manipulatorul lui a tăcut pentru totdeauna în 1985. Avea vârsta de 85 de ani.