Componentele Negadyn-ului

            Pentru cei ce doresc să construiască un Negadyn în forma prezentată în articolul „Replica Negadyn-ului”, descriem în continuare modul de obÅ£inere a componentelor ce-l alcătuiesc.

            For those willing to build a Negadyne the way it is shown in „Replica Negadyn-ului”, we describe underneath the making of the parts used in the set.

            Unele tehnologii de replicare descrise mai jos au fost elaborate mai demult pentru înlocuirea componentelor originale lipsă din diversele aparate „de epocă” în renovare. Altele au fost concepute special pentru acest proiect. Am încercat să le documentez pe toate cu imagini ÅŸi text, cît mai amănunÅ£it, în eventualitatea că veÅ£i dori să le folosiÅ£i.

            În textul original, receptorul se montează pe două plăci de 20 X 25 de cm, una de lemn ÅŸi alta de ebonită.prinse cu ÅŸuruburi în unghi drept. Dimensiunile originale mi s-au părut exagerate ÅŸi m-am hotărît să le reduc uÅŸor. Ca placă de bază, am folosit o bucată de scîndură de fag de 20 X 16 cm cu o grosime de 19 mm. În loc de placă de ebonită am decupat o bucată de 20 X 16 cm dintr-un fund de tăiat legume din plastic negru gros de 10 mm. (Fig. 1.)

 

 

Fig. 1.Plăcile de montaj                                 Fig. 2. Asamblarea.

 

            Am asamblat plăcile între ele cu holzÅŸuruburi de alamă ce trec perpendicular prin partea inferioară a plăcii de plastic ÅŸi se înfig în cantul plăcii de lemn.

            Pentru replicarea rezistenÅ£elor ÅŸi condensatoarelor am ales ca model componentele fabricate de firma „Alter” pe la sfîrÅŸitul anilor ’20 ÅŸi începutul anilor ’30. Reprezentarea grafică a componentelor din planul de cablaj al Negadyn-ului seamănă destul de bine cu desenul din catalog ÅŸi cu componentele originale pe care le deÅ£in.

   

Fig. 3. Desenul din plan, cel din catalog, originalul ÅŸi replica.

            Am ales două siguranÅ£e fuzibile cu capacele metalice de diametru 13 mm, (Fig. 4.) ÅŸi le-am scos capacele. (Fig. 5.)

 

Fig. 4.                                                            Fig. 5.

            Am luat 4 piuliÅ£e de alamă M 3 „cu căciulă”, le-am găurit ÅŸi filetat pînă la capăt. (Fig. 6) Cu un dorn am găurit (cît mai centrat) capacele de siguranÅ£e ce nu erau găurite.

 

Fig. 6.                                                            Fig. 7.

 

            Am înÅŸurubat o piuliţă pe o bucată de frigăruie de lemn Φ 3, am trecut frigăruia prin gaura capacului de siguranţă ÅŸi printr-o gaură a unei bucăţi de placaj prinsă orizontal la marginea mesei cu o menghină de traforaj.(Fig. 7.)

 

Fig. 8.                                                            Fig. 9.

            Am umplut cu aliaj de lipit spaÅ£iul dintre capac ÅŸi piuliţă obÅ£inînd o formă tronconică. (Fig. 8 ÅŸi 9.). Pentru a obÅ£ine o suprafaţă uniformă, trunchiurile de con se pot polisa cu o perie de sîrmă rotundă prinsă în bormaÅŸină.

 

Fig. 10.                                                                      Fig. 11.

            Din carton de 0,5 mm grosime am tăiat 2 bucăţi de 25 X 66 mm, le-am înfăşurat pe coada unui burghiu Φ 10 mm, le-am lipit cu aracet, am pus un elastic, ÅŸi am lăsat să se usuce lipiciul. (Fig. 10.) Am obÅ£inut două tuburi de carton ce intră (destul de) fest în capacele cu piuliÅ£e. (Fig. 11.)

 

Fig. 12.                                                                      Fig. 13.

            Am luat o rezistenţă de 2,2 MΩ / 125 mW (Fig. 12) ÅŸi am introdus-o în tubul de carton îndoind terminalele pe margine. (Fig. 13.)

 

Fig. 14.                                                          Fig. 15.

            Am pus puÅ£in prenadez pe marginile tubului, (Fig. 14) ÅŸi am pus capacele. (Fig. 15)

 

Fig. 16.                                                          Fig. 17.

            Am lăsat prenadezul să facă priză presînd capacele pe tub.(Fig 16.). Pentru un contact electric sigur am lipit terminalele piesei pe capace. (Fig. 17.)

            În cel de al doilea tub de carton am încapsulat, exact după aceeaÅŸi metodă, un condensator ceramic de 100 pF /500 V.

            Dintr-un cilindru de carton de 50 mm diametru am tăiat o bucată lungă de 70 mm. Am „fiert-o” în parafină topită pînă cînd nu a mai scos deloc bule de aer, (cam 20 ÷ 30 de minute) am scos-o, am lăsat să se scurgă parafina excedentară ÅŸi să se răcească. Apoi am bobinat-o.

 

Fig. 18. Bobina „Oudin”                               Fig. 19. Bobina „Tesla”

            În textul original, se cer 60 de spire CuEm Φ 0,3 mm cu prize la spirele 15, 25, 35, ÅŸi 45, pentru a acoperi gama de unde medii cu un condensator variabil de 500 pF. Cum condensatorul meu variabil are numai 350 pF am bobinat (iniÅ£ial) 75 de spire CuEm Φ 0,3 mm cu prize pentru antenă la spirele 15, 25, 35, 45, ÅŸi 55. (Fig. 18.)

            Cînd am adoptat cuplajul „Tesla” pentru circuitul de intrare, (Fig. 19.) am redus prin încercări (cam la vre-o 70) numărul de spire al bobinei de acord, ca să acopere exact gama de unde medii cu condensatorul variabil folosit.

            Butonul reostatului este din plastic cumpărat din comerÅ£. Are (după părerea mea) o formă destul de „clasică” ca să nu strice estetica ansamblului. Butonul condensatorului variabil este de acelaÅŸ tip. I-am lipit însă un disc care joacă rolul de scală.(Fig. 20 ÅŸi 21.)

 

Fig. 20.                                                          Fig. 21.

            Discul-scală: Folosind un program uzual de calculator am creat o diagramă circulară sub forma unui disc de 80 mm diametru cu sectoare egale ÅŸi numerotate, care poate fi utilizat ca scală pentru butonul de acord. Am ales un fond negru cu linii albe ÅŸi am imprimat diagrama pe o foaie de hîrtie. Apoi am decupat-o ÅŸi am lipit-o pe un disc CD de 80 mm diametru. Se poate bineînÅ£eles folosi ÅŸi un disc decupat dintr-un carton sau un plastic mai rigid. Deasupra am lipit cu prenadez butonul de plastic. Am obÅ£inut astfel un buton cu scală inscripÅ£ionată rotitoare pentru condensatorul variabil.

            În loc de reostat am folosit un potenÅ£iometru bobinat nou de 25 Ω, „preparat” în prealabil:

            Am desfăcut carcasa ÅŸi (numai) la unul din capete (Fig. 22 ÅŸi 23.) am înlăturat de pe potcoava-suport cîteva spire din firul rezistiv ca să creez o întrerupere. Am fixat restul de fir într-o fantă a potcoavei ca să nu se desfăşoare la miÅŸcarea cursorului.

            Am despicat cosele de contact ÅŸi le-am lărgit puÅ£in. (cît să cuprindă un ÅŸurub M 3). Am lipit un ÅŸtrap între cursor ÅŸi capătul întrerupt. (Fig. 24.). Am teÅŸit axul ca să se potrivească cu orificiul butonului. (Fig. 25.)

 

Fig. 22 Capătul rămas întreg.                                     Fig. 23. Capătul întrerupt.     

 

Fig. 24. Cosele despicate ÅŸi ÅŸtrapul.                                      Fig. 25. Axul teÅŸit.

            Dintr-o bucată mică de plastic negru decupată ca în figura 26, două ÅŸuruburi, ÅŸi două piuliÅ£e cu ÅŸaibe am fabricat o plăcuţă pentru contactele reostatului. (Fig. 27 pînă la 29)

 

Fig. 26.                                                                      Fig. 27.

 

Fig. 28.                                                                      Fig. 29.

BucÅŸele

 

            Am folosit 7 bucÅŸe neizolate obiÅŸnuite din alamă cromată pentru banane Φ 4 mm ce se fixează cu piuliÅ£e pe placa frontală.

            Am folosit un condensator modern de 2 X 350 pF cu dielectric aer (Fig. 30.) utilizînd (evident) numai o singură secÅ£iune. Am teÅŸít axul ca să se potrivească cu butonul.

.

Fig. 30.                                                          Fig. 31.

            Pentru a putea folosi un cablaj clasic „de epocă”, am lipit pe contactele statorului două ÅŸuruburi de alamă M 3 X 16 cu piuliÅ£e. În acelaÅŸ scop am înlocuit un nit de la contactul din spate al rotorului tot cu un ÅŸurub de alamă M 3 X 16 cu piuliÅ£e. (Fig. 31.)

            Într-o bucată de plastic de 40 X 40 mm ÅŸi groasă de 10 mm am dat găuri Φ 3, în colÅ£uri. În mijloc, am dat găurile după cotele soclului „A” european. Pe spate găurile au fost frezate cam 6 mm în adîncime cu un burghiu de lemn Φ 6. Folosind tablă de alamă groasă de 0,3 – 0,5 mm am fabricat fîÅŸiile de contact dintre bucÅŸe ÅŸi ÅŸuruburile din colÅ£uri. BucÅŸele au fost fabricate din bucăţi de 20 mm de Å£eavă de alamă Φ 4 exterior (Φ 3 interior). La un capăt am introdus ÅŸi lipit cu cositor bucăţi de 15 mm de bară de alamă filetată M 3. Totul se asamblează cu ÅŸuruburi ÅŸi piuliÅ£e M 3. (Fig. 32 ÅŸi 33.)

 

Fig. 32. PărÅ£ile componente.                                      Fig. 33. Ansamblul.

Soclurile bobinelor

            În cîte o bucată de plastic de 50 X 50 mm ÅŸi groasă de 10 mm am dat găuri Φ 3, în colÅ£uri. În mijloc, am dat găurile în colÅ£urile unui dreptunghi de14 X 25 mm pentru soclul „Atlas” ÅŸi 19 X 25 mm pentru celălalt. Pe spate găurile au fost frezate cam 6 mm în adîncime cu un burghiu de lemn Φ 6. Folosind tablă de alamă groasă de 0,3 – 0,5 mm am fabricat fîÅŸiile de contact dintre bucÅŸe ÅŸi ÅŸuruburile din colÅ£uri. Pentru soclul „Atlas”, bucÅŸele au fost fabricate din niÅŸte adaptoare bucşă-banană. Pentru soclul celălalt, bucÅŸle au fost fabricate din nituri tubulare (Φ 5 exterior Φ 4 interior) de alamă cromată. La un capăt am introdus prin presare ÅŸi fixat cu cu cositor piuliÅ£e M 3 uÅŸor rotunjite la colÅ£uri. Totul se asamblează cu ÅŸuruburi ÅŸi piuliÅ£e M 3. (Fig. 34 ÅŸi 35.)

 

Fig. 34. Soclu pentru bobinele „Atlas”.         Fig. 35. Soclu pentru bobinele K & S.

            Diversele modalităţi de replicare a bigrilelor au fost descrise pe larg în articolul „Replicarea Bigrileleor”

            Replica reostatului de grilă auxiliară se obÅ£ine prin „încapsularea” convenabilă a unui semireglabil multitură modern într-un tub de carton (sau plastic) prevăzut cu capace metalice, după modelul rezistenÅ£elor variabile de grilă din epocă. (Fig. 36. mijloc)

   

Fig. 36. Desenul, originalul ÅŸi replica.                                   Fig. 37. Materialele necesare.

            Am folosit un potenÅ£iometru semireglabil multitură de 100 kΩ, cu ax scurt de plastic Ф 4 mm crestat, o bucşă de 4 mm străpunsă, o cosă pentru bucşă, un ÅŸurub M 3 cu cap cruce cu piuliÅ£e ÅŸi ÅŸaibe, o cosă pentru ÅŸurub, capace ÅŸi carton pentru tub. (Fig. 37).

 

Fig. 38. Realizarea tubului.                                        Fig. 39. Tubul vopsit.

            Am rulato bucată de carton de 50 X 45 mm pe o Å£eavă de plastic Φ 12 mm ÅŸi am lipit-o la capăt cu aracet. Am înfăşurat totul cu un elastic ÅŸi am lăsat lipiciul să facă priză. Apoi am vopsit cartonul în negru. (Fig. 38 ÅŸi 39)

 

Fig. 40. Cosele lipite pe contacte.                             Fig. 41. Capacul superior montat.

            Am îndoit convenabil cosele, le-am introdus pe ÅŸurub ÅŸi pe bucşă ÅŸi le-am fixat cu aliaj de lipit. Am lipit apoi limbile coselor pe contactele potenÅ£iometrului astfel încît axul crestat al potenÅ£iometrului să intre în bucÅŸa Ф 4 străpunsă care va constitui „gîtul” replicii. (Fig. 40.)

            Am prins capacul superior pe bucşă cu o piuliţă (Fig. 41. ) ÅŸi am introdus anamblul în tub. (Fig. 42.) Am introdus apoi capacul inferior pe ÅŸurub ÅŸi l-am fixat cu o piuliţă ÅŸi o ÅŸaibă. (Fig. 43.)

 

Fig. 42. Ansamblul introdus în tub.                          Fig. 43. Corpul reostatului replicat.

            Butonul va fi prelungit cu un ax, ce va avea la capăt o „lamă” ca la ÅŸurubelniţă. Axul butonului este menit să pătrundă prin „gît” pînă ce „lama” se înfige în crestătura axului potenÅ£iometrului. Astfel rotaÅ£ia butonului se va transmite axului potenÅ£iometrului.

 

Fig. 44. Materialele necesare butonului.                               Fig. 45.Axul cu lamă.            

 

            Am introdus fîÅŸiile de tablă groasă de 0,5 mm decupate la 15 X 3 mm în interiorul tuburilor de alamă Φ 4 X 20 mm ÅŸi le-am fixat cu cositor. (Fig. 45)

 

Fig. 46.                                                          Fig. 47.

            Am „întins” pe vîrful unui cleÅŸte ÅŸpiÅ£ manÅŸoanele de plastic (Fig. 46.) ÅŸi le-am „tras”peste coada axului.(Fig. 47.) Am pus două sau trei manÅŸoane unul peste altul în funcÅ£ie de grosimea plasticului manÅŸonului ÅŸi diametrul găurii butonului.

 

Fig. 48.                                                           Fig. 49.

            Am introdus (uÅŸor forÅ£at) axul în buton, am vopsit cu marker permanent negru dunga butonului (Fig. 48) ÅŸi am tăiat cu cutter-ul excedentul de manÅŸon de plastic. (Fig. 49.)

 

Fig. 50                                                           Fig. 51

            Celălalt buton este de fapt partea superioară a unei bucÅŸe izolate de 4 mm. După introducerea axului ÅŸi înlăturarea excedentului de manÅŸon, am decupat din carton negru un disc de diametru potrivit pe care l-am lipit cu prenadez în „capul” butonului, uÅŸor în interior astfel încît să ascundă axul ÅŸi manÅŸonul.

 

Fig. 52.                                                                      Fig. 53.

            Butoanele sînt gata (Fig. 51 ÅŸi 52.) ÅŸi echipează reostatele respective. (Fig. 53)

În chip de încheiere

            Desigur piesele replicate prin „ascunderea” de componente moderne în anvelope „de epocă” au caracteristici mult mai bune decît componentele originale ÅŸi orice montaj alcătuit din asemenea piese nu poate funcÅ£iona exact la fel ca unul original. D aceea nu pot pretinde că am „simÅ£it” exact acelaÅŸ lucru ca un amator al anilor 30’ care ar fi construit Negadyn-ul.

            Pe mine mai degrabă m-a fascinat schema necunoscută ÅŸi am încercat s-o pun în aplicare (mai mult sau mai puÅ£in) „cu ce era la îndemînă”. Mărturisesc că mi-a făcut foarte multă plăcere ÅŸi mi-a deschis apetitul să mai încerc ÅŸi alte montaje „exotice”.

Pitagora Schorsch                                                                 Leverkusen 27.04.2011.