Despre posibilitatea fabricării tuburilor electronice in România interbelică şi perspectiva postbelică al acestei industrii

La fel ÅŸi pentru tuburile electronice întălnim reclame de la toÅ£i marii producători cele mai multe fiind de la Philips, (Figura 9), Vatea, (Figura 10), Tungsram, etc.

Ca ÅŸi în cazul becurilor electrice de iluminat, producÅ£ia tuburilor electronice aveau un potenÅ£ial economic solid asigurat de producÅ£ia automatizată ÅŸi de o piaţă de desfacere în expansiune, rapidă.

3. Tuburile electronice în contextul industriei de război

Atât perfecÅ£ionarea schemelor de aplicaÅ£ie cât ÅŸi tehnologia  de fabricaÅ£ie a tuburilor electronice a atins un nivel remarcabil putându-se aborda ÅŸi sisteme de frecvenţă foarte înaltă cum este ÅŸi cazul radarelor.

Cel de al doilea război mondial a avut trei componente electronice foarte importante în luptă, telecomunicaÅ£ile, telecomenzile ÅŸi teledetectarea. În toate aceste domenii importanÅ£a tuburilor electronice era crucială. Consumul anual de tuburi electronice al germaniei se ridica undeva pe la 30 de milioane de  bucăţi. Philips Olanda, numai in anul 1938 a fabricat peste 90 de milioane de  bucăţi ÅŸi în plus peste 200 de milioane de componente pentru tuburi electronice[I].

Fabricile care livrau din greu aceste cantităţi erau organizate mai ales în Germania dar se produceau tuburi electronice ÅŸi la subsidiarele Philips din FranÅ£a, Cehoslovacia, Polonia Ungaria, Italia, Australia, etc., precum ÅŸi în fabricile Telefunken, Philips, Lorenz, Loewe, Tungsram, etc.

Pentru o bună eficienţă în aprovizionarea tuburilor electronice o condiÅ£ie importantă era ca aparatura să conÅ£ină cât mai puÅ£ine tuburi... diferite, adică tuburile să fie universale. Practic s-au folosit câteva zeci de tipuri de tuburi electronice, diferind doar tensiunile de alimentare pentru care erau destinate. Iată câteva exemple de asemenea tuburi electronice:

RV2P800, RV12P2000, RL2P3, RL2T2 etc., ( P-pentodă, T-triodă).

În lucrarea [25] apare o precizare importantă cum că la S.A.R. Philips s-au produs 10000 de bucăţi de tuburi electronice, duble triode. Aceste tuburi erau folosite în instrumentaÅ£ie, în amplificatoare dar ÅŸi în sisteme de automatizare.

Exista un necesar de dublă triodă, tip DDD25, care ar fi fost montat în circuitul de control al unor bombe. Într-o prima serie de 217000 bucăţi, comanda a fost lansată la Philips. Aceste tuburi însă au fost executate deja în noua tehnologie de presare a sticlei (Vezi, bibliografia 32).

4. Scurt istoric al evoluţiei tuburilor electronice

Epopeea tuburilor electronice începe odată cu redescoperirea  efectului termoionic în anul 1880 (de către)  Edison care a dus la perfecÅ£ionarea iluminatului electric, apoi la descoperirea diodei termoionice, iar la puÅ£in timp a triodei, (de către Lee de Forest), în anul 1906. Practic începând cu această descoperire se perfecÅ£ionează TFF (telegrafia fără fir) ÅŸi mai apoi radiodifuziunea ÅŸi aparatura radioelectronică.

Primele tuburi electronice cu funcÅ£ia de diodă au fost întroduse în aparatura TFF înainte de   anul 1913 ca o alternativă la detectorul coherer, respectiv la al celui cu cristal, utilizate pentru detecÅ£ia semnalelor de radiofrecvenţă. În figura 11, poziÅ£ia 9 reprezintă tubul electronic iar 10 dioda detectoare cu cristal .[8]
Aprofundarea teoriei funcţionării tuburilor electronice a dus la apariţia tuburilor bigrile (cu sarcină spaţială), a tetrodei, a pentodei şi a tuburilor cu funcţii complexe.

Cum un aparat de radio cu reacÅ£ie simplu ÅŸi cu alimentare de la reÅ£ea avea nevoie de minim 1+1 la 2+1 tuburi, înseamnă că numărul radioreceptoarelor în funcÅ£iune, multiplica necesarul de tuburi electronice. (Cum fialabilitatea lor la început era precară, necesarul de tuburi electronice era ÅŸi mai mare).

EvoluÅ£ia numărului tipurilor de tuburi electronice arată o explozie de noutăţi după anul 1926 ajungând în 1940 la 283 de tipuri diferite, (Figura 12)[9].

Cercetarea, ca metodă de lucru a fost sursa principală a dezvoltării atât la Vatea cât ÅŸi Philips Ungaria [10]. Primul fiind implicat mai mult în dezvoltarea tuburilor domestice pe când cel de al doilea s-a angrenat mai mult în întreÅ£inerea ÅŸi fabricarea tuburilor de emisie.

Scăderea consumului de energie electrică a tuburilor a permis construcÅ£ia unor radioreceptoare eficiente ÅŸi abordarea construcÅ£iei unor aparate portabile. În figura 13 se prezintă evoluÅ£ia descrescătoare a necesarului de putere fără ca emisiunea de electronică fie afectată[11].

Mai târziu decât producatorii din S.U.A., producătorii europeni au trecut ÅŸi ei la unificarea notaÅ£iei tuburilor ÅŸi la standardizarea seriei de tuburi folosite la radioreceptoare. Astfel că în jurul anului 1939existau următoarele serii de tuburi, în funcÅ£ie de clasa radioreceptorului (Tabelul 2):

Tabelul 2

Nr.	Radioreceptor	Nr. tuburi	Seria de tuburi	Observatii
1	Superheterodina	2+1	ECH21, EBL21	reflex
2	Superheterodina	3+1	ECH21,ECH21, EBL21
3	Superheterodina	4+1	EF22, ECH21, EF22, EBL21	Clasa superioara
4	Superheterodina	6+1	EF22, ECH21, EF22, ECH21, 2xEBL21	Clasa de varf

Seria “E” a fost dublată ÅŸi de seria universala “U”. În tabel nu este menÅ£ionat ÅŸi existenÅ£a unui indicator optic de acord ÅŸi al unui tub redresor.

În plus, faţă  de aceste tuburi cu utilizare mai mult decât domestică existau ÅŸi o serie de tuburi cu aplicaÅ£ii industriale ÅŸi o categorie specială a tuburilor pentru emisie.

5. Despre tehnologia fabricării tuburilor electronice

Marii producători de tuburi electronice din Europa, iniÅ£ial au produs lămpi electrice pentru  iluminat, transferând experienÅ£a lor tehnologică în prelucrarea sticlei ÅŸi a materiilor prime din metale speciale, câtre producÅ£ia tuburilor electronice. Lămpile de iluminat au fost fabricate la Eindhoven încă din anul 1892, folosindu-se tehnologia de “aplatizare a sticlei” peste electrozi (Figura 16), apoi aplicarea unui balon de sticlă la care se ataÅŸa soclul tip baionetă (Figura 14, tip B) respectiv tip Edison (Figura 15, tip E)[12].

AceeaÅŸi tehnologie s-a aplicat ÅŸi la fabricarea tuburilor electronice, până când Philips patentează tehnologia “presării sticlei” ( injectarea sticlei topite, Figura 17) peste electrozi, eliminându-se complet soclul[13]. Tehnologia, practic este o îmbunătăţire a celei folosite de americani, la tuburile tip ghindă cu contacte laterale, înca din 1934 la G.E.C. ÅŸi din 1935 la R.C.A.

Piatra de hotar în istoria tehnologiei tuburilor a fost primul tub electronic fabricat doar din sticlă “all glas”, produs cu această nouă tehnologie, celebrul EF50, despre care se spune că a câstigat războiul (WW2), fiindcă a fost folosit la fabricarea radarelor împreună cu magnetroanele. Trecerea la tehnologia presării (“all glas” în 1935-1939) permitea o producÅ£ie automatizată cu reducerea substanÅ£ială a defectelor. Dacă procentul tuburilor bune obÅ£inut  prin “aplatizare” la început, era de numai 10%-15%,  prin schimbarea tehnologiei acest procent a crescut la peste 45%-55%.

6. Despre posibilitatea fabricării tuburilor electronice în România

În România au funcÅ£ionat câteva fabrici de becuri electrice de iluminat, deci premizele unei producÅ£ii de tuburi electronice au existat chiar de pe la mijlocul anilor treizeci.

Oportunitatea fabricării tuburilor electronice însă, a apărut odată cu înfiinÅ£area fabricii de aparate radio S.A.R. Philips cu sediul în BucuresÅ£i (1937-38)[14].

Cum o adevarată industrie raditehnică putea fi dezvoltată doar dacă fabrica deÅ£inea ÅŸi o secÅ£ie de producÅ£ie de componente ÅŸi în special o fabrică de tuburi electronice, decizia conducerii Philips de a construi o fabrică de tuburi electronice este una logică[II].

Consiliul de administraÅ£ie al fabricii  S.A.R. Philips informează firma mamă (1937) despre cumpărarea unui teren de 28000 m², unde se va construi noua fabrică de producÅ£ie, în strada Baicului la numarul 92-96[15]. În planul prezentat de administraÅ£ie este alocat ÅŸi un spaÅ£iu, nu prea generos,  pentru fabrica de tuburi electronice.

Cu un an mai târziu, în 1938 din cladirea noii fabrici apare ca  terminată doar construcÅ£ia magaziei în care se va implementa producÅ£ia de radioreceptoare cu un număr de 120-150 de angajaÅ£i.

Conform [21] evoluţia producţiei de radioreceptoare la S.A.R. Philips a fost puternic influeţată de economia de război (Tabelul 3):

Tabelul 3

Anul	1933	1939	1940	1941	1942	1943	1944	1945	1946	1947	1948
Numarul	7333	11127	13685	2008	6227	8760	6525	2860	1347	922	200

Trendul descrescătorde radioreceptoare produse nu mai justifica implementarea unei tehnologii de fabricare a  tuburilor electronice [16].

7.  Perspectiva postbelică a producÅ£iei de tuburi electronice

Dupa naÅ£ionalizareÅŸi începând cu anul 1949, s-a trecut la economia planificată ÅŸi în primele două planuri anuale de refacerea economică a ţării, apoi în planurile cincinale (1951-1955 ÅŸi 1956-1960) s-au alocat fonduri importante pentru fabrica Radio Popular, capacitatea de producÅ£ie crescând prin investiÅ£ii, comasări ÅŸi înfiinÅ£area de noi unităţi.

În perioada 1949-1960 fabrica a funcÅ£ionat în patru unităţi:

I.                    unitatea Baicului, în care erau desfăşurate următoarele activităţi organizate pe secÅ£ii, ateliere, laboratoare, servicii ÅŸi magazii[III]:

·        sectia de montaj radioreceptoare (două benzi)

·        secÅ£ia metalică

·        secÅ£ia de matriÅ£erie

·        atelier de transformatoare

·        atelier de galvanizare

·        laborator constructor-tehnolog

·        servicii funcÅ£ionale

·        magazii de materiale

·        magazii de expediÅ£ie

 

II.                 unitatea Cozia, în care erau organizate următoarele activităţi[IV]:

·        atelierul de tâmplărie pentru casetele din lemn pentru radioreceptoare

·        atelierul de vopsitorie

·        cantina

 

III.               unitatea I.C.E.T., în care  erau prevăzute activităţile turnătoriei de aliaje magnetice[V]:

·        magazia de materii prime ÅŸi materiale

·        atelierul de formare si uscare

·        atelierul de împachetare ÅŸi dezbatere

·        atelierul de turnare

 

IV.              unitatea Dura, în care existau următoarele compartimente[VI]:

·        secÅ£ia de fabricaÅ£ie pentru bobine ÅŸi piese radio

·        secÅ£ia de fabricaÅ£ie pentru condensatori “VARCO”

·        secÅ£ia de fabricaÅ£ie lămpi (tuburi electronice)

·        secÅ£ia de pregătire

·        secÅ£ia de montaj (electronica industrială)

·        laborator

·        magazii de materiale ÅŸi materii prime

Din punctul de vedere al studiului nostru această ultima unitate reprezintă un interes deosebit pentru că în acest compartiment al fabricii Radio Popular, situată în comuna Colentina (Åžos. 7 Novembrie, nr. 225) a funcÅ£ionat  “secÅ£ia de fabricaÅ£ie lămpi” cum este arătată în lucrarea [23]. Aici se precizează, între paranteze, faptul că ar fi vorba de “tuburi electronice”...!? Tot aici se menÅ£ionează ÅŸi faptul că unitatea Dura a funcÅ£ionat cu profilul de mai sus până în anul 1956!, “după care fabricaÅ£ia de piese ÅŸi tuburi electronice, inclusiv personalul de concepÅ£ie ÅŸi execuÅ£ie aferent  acestei fabricaÅ£ii, s-a transferat la unitatea I, Baicului”!!! ProducÅ£ia pentru electronica industrială ÅŸi fabricÅ£ia condensatoarelor “VARCO” au fost preluate de actuala Întreprindere Electronica (...care, în 1956 nu era încă înfiinÅ£ată!?). În broÅŸura, “Scurta istorie a I.I.S. Electronica – BucureÅŸti” realizată de un colectiv de autori cu ocazia aniversării a 50 de ani de la înfiinÅ£area I.I.S. Electronica, în cronologia prezentată, nu face nici o referire la acest aspect.[17]

Analizând planurile de situaÅ£ie ale clădirilor în care funcÅ£ionau secÅ£iile Fabricii Radio Popular se constată că în unitatea Dura erau prevăzute două spaÅ£ii unul pentru “fabricaÅ£ie lămpi, asamblare” ÅŸi unul denumit “secÅ£ia lămpi, magazia materii prime”... după mărimea spaÅ£iilor ÅŸi mai ales după denumirile lor este puÅ£in probabil că acolo putea să funcÅ£ioneze o linie de fabricaÅ£ie pretenÅ£ioasă cum este cea a tuburilor electronice.

Catalogul Dura prezintă nomenclatorul produselor firmei în care găsim becuri de lanternă (de la firma Zwerg) ÅŸi lămpi electrice pentru pomul de crăciun, (Figura18 ÅŸi 19 )[18]

În figura 18 se prezintă pagina de catalog cu becuri de lanternă iar în figura 19 coperta catalogului, prezentat în Nomenclatorul industrial din anul 1950 în care, practic sunt preluate produsele fabricii Dura[19].

Nici o urmă despre tuburile electronice. Transferul foarte devreme al tehnologiei “tuburilor” la I.I.S. Electronica care, încă nici nu avea decizia de înfiinÅ£are, este iarăşi generatoare de cotroverse, afirmaÅ£ia din [23] nefiind documentată suficient. Posibilitatea asamblării finale ale unor tuburi electronice din seria celor ruseÅŸti... desi nu există nici pentru această ipoteză măcar un singur document, nu poate fi luată în consideraÅ£ie.

Încă un aspect, legat de munca de asimilare în cadrul Fabricii Radio Popular, primele roade al acestei munci apare în anul 1954 când în lista de realizări se enumeră ÅŸi soclurile pentru tuburi electronice ÅŸi încă odată nimic despre tuburi electronice! În Nomenclatorul produselor electrotehnice din anul 1956 sunt prezentate aceste socluri (Figura 20) precum ÅŸi, lămpile electrice de iluminat, de semnalizare ÅŸi cele pentru pomul de craciun, dar nici o referire la tuburi electronice (Figura 21)[20]!

Odată cu începerea producÅ£iei de televizoare alb-negru, apare din nou oportunitatea implicării industriei în asimilarea licenÅ£ei de fabricaÅ£ie a tuburilor cinescop alb-negru cât ÅŸi fabricarea lor integrală în Å£ară. În 1969 se construieÅŸte Fabrica de Cinescoape BucureÅŸti (după privatizare, ROCIN S.A., 1990) dar conducătorii se vor mulÅ£umi să producă doar partea din sticlă a cinescopului, după o licenţă Corning Glass (S.U.A.), iar ansamblul electromecanic al electrozilor fiind importat de la firme consacrate (Cehoslovacia, Ungaria, R.D.G.). În capitolul IV.3 “Electronica în perspectiva anilor 1990-2000” din [23] se menÅ£ionează la asimilări, în subdomeniul televizioarelor: “...grad înalt de integrare a componentelor ÅŸi ansamblelor: 70%-80% (cu excepÅ£ia tubului cinescop)”...

AÅŸadar, nici în era “marilor realizări”, constrânÅŸi fiind, mai ales de embargourile pe tehnologii ÅŸi materiale speciale inexistente în Å£ară, nu s-a putut asimila o producÅ£ie de la “a la z” pentru tuburi electronice, fiind condamnaÅ£i la veÅŸnicele importuri de “completare”. 

8. Prezentarea bibliografiei

Resursa bibliografică referitoare la o posibilă producÅ£ie de tuburi electronice în România este foarte restrânsă. Exista un raport A.G.A. în care se menÅ£ionează dorinÅ£a conducerii S.A.R. Philips de a  construi o fabrică de tuburi electronice în cadrul fabricii de radioreceptoare.

În scrierile de după revoluÅ£ie, informaÅ£iile despre acest subiect sunt confuze.

Voi prezenta, în ordine cronologică bibliografia ÅŸi citatele în care apar  referiri directe la construirea, existenÅ£a unei fabrici sau a unei producÅ£ii de tuburi electronice.

1937. Îndata de12 aprilie 1937, apare oprimă menÅ£iune, cum este ÅŸi firesc, în raportul consiliului de administraÅ£ie al S.A.R. Philips prin modificarea obiectului de activitate din statutul societăţii [23]. În articolul 4 se întroduce : ”Societatea va putea, deasemeni să fabrice articole electrotehnice de orice fel, printre care articole radio, lămpi electrice ÅŸi becuri, aparate Röntgen ÅŸi electromedicale ÅŸi altele în scop de vânzare...”

1937. Ziarul arădean Drapelul, din 1937 prezintă fabrica Philips ca fiind una din fabricile care respectă legea cu privire la protecţia muncii naţionale:

“Fabrica de lămpi de radio “Philips” – de origine olandeză – din BucuresÅ£i, Å£inând seama, că necesitatea anuală de lămpi de radio se cifrează la circa 400.000 bucăţi, cari, până în prezent trebuiau importate... După câte suntem informaÅ£i, firma “Philips” a ÅŸi obÅ£inut autorizaÅ£ia necesară pentru înfiinÅ£area acestei fabrici, deci peste scurt Å£imp se vor începe lucrările. ÎnfiinÅ£area fabricei dă prilej de a angaja 600 muncitori prin care fapt numărul ÅŸomerilor se micÅŸorează simÅ£itor.  ” [21].

Ştirea este, practic, reiterarea anunţului A.G:A. din conducerea Philips dar, cu mai multe detalii.

1938.  Înrevista Radio Universul, nr.168 din anul 1938 apare ÅŸtirea: “O mare uzină străină îÅŸi amenajează în momemtul de faţă, în Å£ară, o fabrică pentru construcÅ£ia lămpilor de radio – ceea ce constituie un pas imens către realizarea unei industrii radiofonice indigene”. Autorul nedorind să facă reclamă gratuită, sau din alte cauze, nu menÅ£ionează numele uzinei S.A.R. Philips[22].

1939. În raportul consiliului de administraÅ£ie de la S.A.R. Philips din 30 iunie 1939 cu referire la anul 1938 se afirmă:“... cu toate dificultăţile ce au existat, am reuÅŸit să realizăm planul nostru de construcÅ£ie a unei fabrici de aparate de radio ÅŸi lămpi de radio ÅŸi aceasta fabrică este în prezent terminată ÅŸi în plină activitate de funcÅ£ionare. “[23]InvitaÅ£ia lansată proprietarilor de a vizita fabrica este însă plasată intr-un viitor incert...

1997. În lucrarea  [24], informaÅ£ia din [22] este preluată ÅŸi prezentată în contextul următorului comentariu: “Sub raportul dezvoltării industriale, în România de semnalat că abia la 1937 începe instalarea unei uzine de aparataj electronic”[24]. Aluzia la înfiinÅ£area unei industrii de fabrică cu specific radiotehnic.

1998.Colectivul de autori ai lucrării [25] afirmă că în anul 1940 “Firma Philips produce, în secÅ£ia din strada Clăbucet (BucureÅŸti), prima serie de tuburi electronice (o dublă triodă). Mărimea seriei: 10000 bucăţi. InstalaÅ£iile au fost distruse după război  ÅŸi producÅ£ia de tuburi electronice nu s-a mai reluat niciodată în România”[25]. Fără să se menÅ£ioneze provenienÅ£a informaÅ£iei, de altfel cu multe detalii, afirmaÅ£ia este neverificabilă[VII].

2009. Înarticolul Răsfoind reviste vechi, se reiterează faptul că s-au produs   tuburi electronice... Iată citatul la care ne referim:

“Această notă furnizează o informaÅ£ie preÅ£ioasă care, până acum, a mai scăpat celor care se ocupă de istoria radioelectronicii româneÅŸti. Este vorba că la Fabrica Philips, a concernului olandez bine cunoscut, fabrica în care producÅ£ia era organizat pe bandă rulantă, existau în fabricaÅ£ie, în anul 1947 (deci cu un an înainte de NaÅ£ionalizare), 4000 de radioreceptoare Philips moderne, cu UL, UM ÅŸi US (cu extensie pe subbenz)i[VIII]. Cu tuburi electronice moderne, europene, cu scala cu desfăşurare pe orizontală-liniară, etc., care mai necesitau pentru finalizare un import rezidual de 15%. Nu se sÅ£ie dacă aceste radioreceptoare au fost finalizate ÅŸi valorificate, sau au fost distruse «cu mânie proletară» tot aÅŸa cum a fost distrusă ÅŸi maÅŸina de făcut tuburi electronice de la aceeaÅŸi fabrică, în momentul naÅ£ionalizării ei[26].”

De fapt, în anul 1947 s-au produs la S.A.R. Philips 922 de radioreceptoare[27], însă în anul următor, dar înainte de naÅ£ionalizare, s-au importat piese în completare pentru alte 4000 de radioreceptoare Philips (cu 3+1 tuburi) pentru care exista un stoc de componente, ÅŸi încă 5000 de radioreceptoare Record 47 din Rusia (cu 4+1 tuburi)[28].

Despre “maÅŸina de făcut tuburi electronice” trebuie să precizăm că de fapt, este  vorba de o linie complexă de mai multe maÅŸini, unele automatizate ÅŸi altele de testare la fel de complexe... dacă a existat o asemenea linie la S.A.R. Philips.

2011. Înlucrarea Electronica românească o istorie trăită[29], coordonată de Dumitru Felician Lăzăroiu ÅŸi Nona Milllea, nu se face nici o afirmaÅ£ie directă despre posibilitatea fabricării tuburilor electronice în România, însă sunt preluate informaÅ£ii nu suficient de clare din lucrarea [23] fără a fi comentate.

9.  Pro ÅŸi Contra

Inventariind cele prezentate în capitolele 2-7 există o serie de “pro ÅŸi contra”, pentru existenÅ£a fabricaÅ£iei de tuburi electronice  în Å£ară, pe care le voi formula în cele ce urmează:

 

Pro ·         Ar fi fost un atu puternic pentru cei din management-ul Philips. ·         Ar fi fost un motor foarte eficient pentru dezvoltarea unei industrii radiotehnice autohtone. ·         Ar fi fost reduse  cheltuielile ÅŸi s-ar fi diminuat dependenÅ£a industriei de importuri. ·         Ar fi redus ÅŸomajul cu cel puÅ£in 300-600 de noi angajaÅ£i. ·         Ar fi atras după sine ÅŸi alte sectoare industriale  prelucrătoare. ·         Oportunitatea unei noi pieÅ£e de desfacere. ·         A  existat oportunitatea  transferarului liniei de fabricatie de la Philips Olanda într-o zonă emergentă, datorită schimbării tehnologiei.

Contra ·         IminenÅ£a războiului a făcut ca orice întreprindere să aibe o perspectivă nesigură. ·         Evenimentele internaÅ£ionale, mobilizări,  nesiguranÅ£a generală, motivează slaba realizare economică la Philips. ·         Hala principală nu era terminată. ·         Lipsa personalului muncitor ÅŸi mai ales al specialiÅŸtilor din domeniu. ·         După declanÅŸarea războiului nu mai exista alternativa investiÅ£iei. ·         Scăderea drastică a producÅ£iei de radioreceptoare numai justifica investiÅ£ia. ·         Controlul German asupra producÅ£iei de la S.A.R. Philips. ·         Nu se porneÅŸte o fabricaÅ£ie cu un model de tub electronic nou pentru care nu ai pregătire de fabricaÅ£ie ÅŸi S.D.V. ·         Seria de 10000 de bucăţi în care se presupune fabricaÅ£ia unor tuburi  admite existenÅ£a unei tehnologii puse la punct, cantitatea fiind prea mică pentru o producÅ£ie de serie nouă[IX]. ·         În inventarul activelor preluate de la Philips, S.A.R. la naÅ£ionalizare nu figurează linia de fabricaÅ£ie pentru lămpi de radio[X]. ·        Lipsa documentaÅ£iei, a reclamelor chiar ÅŸi în documentele ÅŸi rapoartele proprii S.A.R. Philips.

10. Concluzii

DeÅŸi a fost afirmată intenÅ£ia  construirii unei fabrici de tuburi electronice la S.A.R. Philips, existau foarte multe opreliÅŸti în calea realizării acestui proiect care, ar fi pus industria radiotehnică românească pe un alt palier de dezvoltare.

Este cert că Philips Olanda era în procesul trecerii la o nouă tehnologie de fabricaÅ£ie a tuburilor electronice, cea a presării (injecÅ£ia) sticlei (1938-39), ÅŸi cu toate că cele două tehnologii vor mai coexista o vreme, posibilitatea ca vechea tehnologie să fie transferată la firmele din zona pieÅ£elor emergente, deci ÅŸi în România, exista.

Contingentarea importurilor materialelor speciale, vama, teama de spionaj, lipsa specialiÅŸtilor etc. au frânat dezvoltarea industriei radioelectronice în Å£ară, astfel cursa pentru dezvoltarea acestei industrii semăna mai mult cu o cursă de obstacole descris foarte plastic în articolul cu titlul “Obstacole în calea radiofoniei românesti” ÅŸi cu subtitlul “Contingentarea ÅŸi stânjenirea recepÅ£iilor”[30].

Arad, iunie 2013

 

 

Anexa I

 

BRAND-URI DE TUBURI ELCTRONICE EUROPENE, 1920-1960 [31]

 

AUSTRIA

AKA, Austria, Dario, Eagle, Fortissima, Ganz, Grünberger, Helikon, Kremenezky, Lilliput, Miniwatt (not Philips Miniwatt), Novak, Novis, Ostar, Ostar-Ganz, Populair, Sator-Orion, Triotron, Victrix, Watt

 

BELGIA

Adzam

 

ANGLIA

Adey, Amplion, Amrex, Aneloy, ARA, Atlas, Autoveyors, Baird, Beam, Belmont, Benjamin, Benton, Brimar (“British-American Range”), Brivaron, BSA (Birmingham Small Arms), BTH (British Thomson-Houston), Burndept, Castilla, C. & S., C. A. C., C. T. (Cleartron), Cine-Tele., Clarion, Cleartron, Cosmos (Metropolitan-Vickers), Cossor, Dario-Impex, Dextraudion, Dreadnaught, Dullivac, Ediswan, EKCO (E. K. Cole Co.), ELKA, Emitron, Ensign, Eton, Ever-Ready, Ferranti, Four-In-One, G. W. I., Gecovalve, Genalex, Graham, Graham Farish, Haltron, His Master's Voice, Hivac, Impex, Leo the Lion, Lion, Lissen, Loewe, Louden, Ludgate, Luminax, Lustravox, Lustrolux, Marconi-Osram, Marconiphone, Mazda, Mellodyne, Micromesh, Midland, MOV (Marconi-Osram Valve), Mullard, Nelson, Neutron, Octron, Osram, P. R., Penton, Phillips (not Philips!), Pix, Puratone, Quikko, Radion, Receptor, Revalco, Ring, S. T. (Scott-Taggart), Six-Sixty, Standard, Sullivan, Thorpe, Trigon, Triotron, Tungsram, Two-Grid, Unidyne, Univella, Valco, Vita, Voltron, Wecovalve, Xtraudion, Zaerix (Z & A Aeronautical Services)

 

CEHOSLOVACIA

Mars, Tesla

 

DENEMARCA

MP, Oxytron

 

FRANÅ¢A

Celsior, Cyrnos, Dario, Dario-RT, ETA (Electrical Trading Assn.), Euréka, Ferrix, Fotos, Fotos-Grammont, Ignix, Iris, Labo, Lutèce, Mazda, Mercure, Métal, Microlux, Micro-Métal, Neotron, Neutral, Radio Equipmente, Radiofotos, Radio-Micro, Radiotechnique, Radio-Vicco, SFR (Societé Française Radioélectrique), SIF, SJF, Stal, Standard, Sutra, Tela, VIR, Visseaux

 

GERMANIA

AEG (Allgemeine Elektrizitäts Gesellschaft), Arcotron, Auer, Autax, Blaupunkt, Delta, Delta-Altron, DGL, Duotron, Dustron, Fernseh, GEMA, Gundelach, Hescho, Hoges, Huth, Ideal, King-Novis, Klangfilm, Leybold und von Ardenne, Loewe, Lorenz, Mende, Müller, Opta, Orchestron, Orion, Osram, Polytron, Pressler, Radioröhren, Rectron, RRF, Seibt, Siemens, Siemens & Halske, Sinus, Stabilovolt, TeKaDe (Telefonapparate-, Kabel-, und Drahtwerke), Telefunken, Ultra, Valvo, Varta

 

UNGARIA

Orion, Radio-Record, Sator, Tungsram, Vatea

 

ITALIA

FIVRE (Fabbrica Italiana Valvole Radio Electricche), Zenith

 

JAPONIA

A C, Annaka, Applotron, Best, Clear, Cymotron, DON, Dyne, Eastron, Elevam, ELX, Hitachi,  Japan Radio, Ionic, KDK, Kingtron, K. O. Tron, KRC, Lux, Mitsubishi, Moco, N. D. K., N. M., N. V. V., Nice, Nippon Electric, Ojima, Oki, Oriental, Orion, REC, Rex, Robin, Sakko, Seven, Stanley, Sterling, Sun, Suntron, Talyo, TEN, TILA, Tom, TVV

 

OLANDA

Aravalve, Aurore, Brittany, Champion, Condor, Dio Works, Elektra-Mars, Fairy, Fama, Famar, Frelat, Heussen, Hollam, Hova, India, Mars Peerless, Philips, Pope, Power Tone, Radio-Record, Radiospar, Record, Splendid, Splendor, Stangold, Star (sold in U. S), Thermion

 

NORVEGIA

Hansen

 

ELVEÅ¢IA

BBC, Brown-Boveri

SEDIA

Ericsson, SER (Svenska Elektronrör)

 

NECUNOSCUTE

Arcos, Astron, Asuna, Brittany, Cymos, Dolly, Elecson, Electra, Elmars, Europa, Franklin, Gemaros, Long Life, Marathon, Mégam, Megatron, Novum, Ontario, Oxyröhr, Racimi, Radiochim., Radioclub Micro, Radiowatt, SAT, Schrack, Stygor, Ultron[31]

 

 

Anexa II              

FABRICI PHILIPS ÎN EUROPA[32]

(Au produs ÅŸi tuburi electronice în timpul celui de al doilea război mondial)

 

1. Philips Eindhoven

2. Philips Radioröhrenfabrik, Hamburg

3. Philips France (Compagnie des Lamps)

4. Philips Schrack Wiener Radio Werke       

5. Philips Fabrica Praga 

6. Philips Fabrica Varsovia

7. Philips Fabrica Monza, Italia

8. Philips Fabrica Aachen

9. Philips Fabrica Tilburg 

 10. Philips Fabrica Hertogenbosch

 

Philips Ungaria nu este amintită, pentru că aici se produceau tuburi pentru uz civil.

 

Tintele propuse pentru a fi bombardate de către aliaţi spre sfărşitul războiului:

 

1. Telefunken: Sickingenstrasse, Berlin

2. Telefunken: Erfurt_Neuhaus

3. Telefunken: Litzmannstadt (Lodz)

4. Telefunken: Prague

5. Telefunken: Milan

6. Telefunken: Lorenz Berlin

7. Loewe : Steglitz, Berlin

8. Tungsram : Kremenetsky, Vienna

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie