Dezvoltarea impetuoasă a descoperirilor tehnice de la finele secolului XIX au marcat începutul unui nou secol de cercetări asidue ÅŸi descoperiri epocale pentru întreaga omenire.
În acest context, pe palierul descoperirilor în domeniul comunicaÅ£iilor, descoperirea radioului a însemnat un nou mod, unic în felul său, de a contribui la depăşirea graniÅ£elor cunoaÅŸterii ÅŸi, implicit dezvoltarea societăţii, în ansamblul ei.
Până la apariÅ£ia radioului, ca fenomen ÅŸi mod de comunicare, telegrafia a constituit încă de la începuturi, un mijloc eficient de a asigura transmiterea informaÅ£iei la distanţă. În primi ani de evoluÅ£ie, transmiterile prin radio s-au numit telegrafie sau telefonie fără fir, expresii care nu au rezistat în timp, ÅŸi care, ulterior, au fost înlocuite cu termenul generic radio.
În articolul de faţă nu mi-am propus a face o incursiune în istoria telegrafiei, însă aÅŸ vrea să subliniez faptul că, atât radioul cât ÅŸi telegrafia, au evoluat împreună, cu particularităţi ÅŸi în momente dificile ale progresului ÅŸtiinÅ£ei ÅŸi tehnicii, devenind în secolul XX domeniile principale ale comunicaÅ£iilor.
Dacă într-o primă etapă, telegrafia a continuat să se perfecÅ£ioneze din punct de vedere tehnic, având ca destinatar transmiterea informaÅ£iei către un număr mai redus de persoane, apariÅ£ia ÅŸi dezvoltarea ulterioară a radioului, a contribuit în principal, la educarea unui număr larg de auditori, devenind un fenomen de masă.
Începuturile radioului s-au cristalizat în urma studierii fenomenelor fizice, în special electrice, cercetate de pionierii acestei ramuri fascinante: Ampere, Volta, Faraday, Maxwell, Hertz ÅŸi alÅ£i predecesori, care prin rezultatele obÅ£inute în urma diferitelor experimentări au pus bazele teoretice ÅŸi practice ale fenomenului radio.
Bazându-se pe experimentele ÅŸi studiile întreprinse de predecesori, 3 mari personalităţi, consider că au pus bazele radioului: A.S.Popov, cu al său ‚’’înregistrator de furtună’’(1895) ÅŸi inventarea antenei, G.MARCONI cel care pune bazele primului sistem practic de emisie ÅŸi recepÅ£ie a undelor electromagnetice ÅŸi N.TESLA iniÅ£iatorul ideii de staÅ£ie de radio cu emisiuni (1900) înglobând ÅŸi definind noÅ£iunile de emisie ÅŸi recepÅ£ie. Biografiile ÅŸi realizările acestor titani ai radioului sunt mult prea voluminoase pentru a fi prezentate în doar câteva fraze, lăsând la îndemâna cititorilor posibilitatea de a se informa ÅŸi documenta cu tot ceea ce au realizat de-a lungul vremii. Oricum, OMENIREA le datorează totul pentru curajul, îndrăzneala, stăruinÅ£a ÅŸi perseverenÅ£a de care au dat dovadă în a depăşi graniÅ£ele necunoscutului.
Începutul de secol XX găseÅŸte Europa ÅŸi America într-o febrilă activitate de cercetare, studii ÅŸi experimentări în domeniul radioului, presa vremii relevând paÅŸi importanÅ£i în fabricarea de aparate de radio destinate atât armatei, cât ÅŸi maselor largi de cercetători ÅŸi oameni de ÅŸtiinţă, a pasionaÅ£ilor de radiofonie.
EvoluÅ£ia din punct de vedere tehnic a radioului a fost în permanenţă ’’linia de ochire’’ a neobosiÅ£ilor radiofoniÅŸti, care prin eforturile ÅŸi tenacitatea lor au demonstrat că radioul este un bun de care trebuie să se bucure toÅ£i indiferent de sex, rasă, religie ori regim politic. GeneraÅ£ii întregi au văzut în radio un mijloc de culturalizare de masă, în care utilul ÅŸi instructivul constituiau un tot unitar.
În Å£ara noastră radioul ÅŸi-a pecetluit debutul la 1 noiembrie 1928, când s-a lansat în eter primul semnal radiofonic.