Aradul şi începuturile producţiei indigene de radioreceptoare de Francisc VISKY

Aradul ÅŸi  începuturile producÅ£iei indigene de radioreceptoare

 1. Aspecte generale

Fascinanta istorie a producÅ£iei de radioreceptoare autohtone este presărată de repere  a căror identificare în spatiu ÅŸi  timp necesită o susÅ£itută muncă de cercetare ÅŸi  documentare cu atât mai multă cu cât există un număr restrâns de lucrări dedicate evoluÅ£iei radiotehnicii din România.

Cele câteva referinÅ£e bibliografice existente nu fac altceva decât să reitereze implicarea pe care au avut-o filialele unori mari producători din industria radiotehnică europeană în demararea unor activităţi comerciale ÅŸi  de producÅ£ie autohtone, neglijând-se aproape total contribuÅ£ia unor ateliere, mici fabrici la pregătirea pieÅ£ii dar ÅŸi influenÅ£a lor asupra mentalităţilor, a dezvoltării de către acestea a unei clase de electrotehnicieni într-un context istoric marcat de nesiguranţă.

Mai bine de douzeci de ani (1924 - 1944), în spectrul industrial arădean, radiotehnica se dezvolta ascendent cu toate greutăţile specifice acestei ramuri, greutăţi create mai ales de legislaÅ£ia extrem de restrictivă a radiocomunicaÅ£iilor, a sistemului vamal dar ÅŸi  lipsa unei staÅ£ii de emisie naÅ£ional care să acopere cu emisiuni de ÅŸtiri ÅŸi  divertisment tot teritoriul ţării.

Poarta Banatului dar ÅŸi a Transilvaniei, oraÅŸul Arad s-a confruntat mereu cu provocarea de a se alinia primul la noile descoperiri industriale iar cetăţenii ei receptivi la nou au acceptat această provocare ajutaÅ£i fiind de multiculturalitatea lor dar ÅŸi  de o afinitate, specifică zonei, pentru lucrurile tehnice.

În anul 1834 oraÅŸul Arad devine OraÅŸ Imperial Liber, iar în anul 1934 serba 100 de ani de existenţă conferită de acest statut.

Iată ce scrie în catalogul aniversar al acestui eveniment un domn arădean, Domnul Rosenberg despre noua provocare, radioul, în articolul intitulat Aradul ÅŸi radioul (Fig. 1).

“În marile oraÅŸe ale lumii turnuri uriaÅŸe de antene se înalţă către cer ÅŸi pe aripile undelor electrice cântece, muzică, vorbe zboară peste tot, pe când în oraÅŸul nostru această invenÅ£ie epocală este o minune intangibilă”[1].

OraÅŸul de pe MureÅŸ va deschide în curând porÅ£ile radioului asigurandu-ÅŸi un loc bine meritat, în marea galaxie Marconi aflat în tot mai mare expansiune.

“În (vara) anului 1924, a sunat pentru întăia oară în Arad acest aparat interesant pe care l-am adus din Viena, a fost primul pe aici ÅŸi a fost pe drept obiectul uimirii generale. Aparatul a fost instalat în Restaurantul Parc Varga Dániel din strada Kogălniceanu ÅŸi la audiÅ£ie i-am invitat pe edilii oraÅŸului ÅŸi a judeÅ£ului care împreună cu reprezentanÅ£ii armatei, cu mare atenÅ£ie, de care a ÅŸi fost într-adevăr nevoie au ascultat în cască, programele transmise de emiţătorul din Budapesta. După încercări îndelungate am reuÅŸit să acordăm aparatul care a produs un sunet abia perceptibil în cască, desigur încă nu prea ne-am priceput la reglarea lui dar apoi, un strigăt de uimire a străpuns liniÅŸtea...”scria acelaÅŸi autor în catalogul aniversar amintit.

În toamna aceluiaÅŸi an prima firmă aradeană, cu obiectul de activitate în domeniul comerÅ£ului cu aparate radio, depune actele de infiinÅ£are, la 14 octombrie 1924 (Fig. 2) [2].

Anul urmator, în 1925, intre 1-10 august, s-a organizat la Arad, un Târg de Mostre cu participare internaÅ£ională (Fig. 3)  la care se vor prezenta publicului trei radioreceptoare. Dreptul de instalare a fost concesionată firmei timiÅŸorene “Electrica”, firma “Varga & Rosenfeld” din Arad, bine cunoscută aradenilor, a instalat aparatele, iar antenele au fost confectionate de firma “DURA”[3]. Aceasta este, în Arad a doua ocazie de audiÅ£ie publică a unor programe de radio transmise de la Viena sau Budapesta. Firma Rosenfeld va deveni o puternica reprezentanţă în Arad atât pentru firma Philips dar ÅŸi  pentru S.A.R. Philips BucureÅŸti.

Al doilea eveniment important al anului 1925 a fost înfiinÅ£area celei mai longevive firme arădene cu preocupări centrate pe întreÅ£inerea, repararea dar ÅŸi  montarea unor radioreceptoare de tip “kit”. Firma se numea “Ing. Vértes” ÅŸi  era ÅŸi  reprezentanÅ£a pentru firmele Saba, Ingelen, Eumig ÅŸi  Kapsch pentru acesta din urmă monta ÅŸi  comercializa ÅŸi kiturile “2-S-5” ÅŸi  “W-S-5”, în plus punea la dispoziÅ£ia celor interesaÅ£i ÅŸi  un kit de alimentator de la reÅ£ea. Kiturile erau prevăzute cu tuburile producătorilor Vatea sau Philips (Fig. 4).

La 1 octombrie 1942 firma “Ing. Vértes” va fi nevoită să-ÅŸi schimbe numele în “Ultrafon” pentru că legea aparută interzicea folosirea numelor proprii de altă naÅ£ionalitate în reclamele de firmă. Dar nici această situaÅ£ie nu va dura pentru că la 31 martie 1945 firma depune o cerere de desfinÅ£are, la Tribunalul Arad secÅ£ia Comerciala, cu motivarea: “interdicÅ£iunea exercitării comerÅ£ului de radio precum ÅŸi  imposibilitatea de import a aparatelor ÅŸi  accesoriilor de radio” (Fig. 5).

Paradoxal, în acest mod firma, “Ing. Vértes” scapă de naÅ£ionalizare dar nu-ÅŸi mai continuă activitatea. Alte firme au încercat supraveÅ£uirea, prin transformarea atelierul-fabarică în simple ateliere de reparaÅ£ii radio care, mai târziu oricum au intrat sub jurisdicÅ£ia ÅŸi proprietatea statului prin U.C.E.C.O.M.

ExpoziÅ£iile internaÅ£ionale au avut o influenţă benefică asupra răspândirii noii invenÅ£ii ÅŸi  a familiarizării publicului larg cu un nou mod de divertisment cultural ÅŸi  o sursă remarcabilă de informare. Astfel că la BucureÅŸti, în parcul Carol are loc în perioada 1-20 septembrie 1929 prima ExpoziÅ£ie InternaÅ£ională de Radio ÅŸi  AplicaÅ£iuni Casnice ale Electricităţii (Fig. 6)[4]. Cu această ocazie expun firme deja consacrate în domeniul radiotechnicii componentelor, a tuburilor electronice dar ÅŸi a aparatelor. Asemenea expoziÅ£ii nu rămân fără ecou ÅŸi  ca rezultat imediat iau naÅŸtere reprezentanÅ£e ale acestor firme în mai toate oraÅŸele ţării.

În Arad existau în mijlocul anilor ’30 intre 25-30 de firme majoritatea reprezentanÅ£e pentru marile firme radiotechnice, altele preocupate de producÅ£ia radiotechnică prin montarea radioreceptoarelor unor firme din Europa dar ÅŸi firme producătoare de  componente de radio pentru producÅ£ia proprie de radioreceptoare.

DeÅŸi nu au fost găsite documentele de înfiinÅ£are, firma Hirscmann din Arad (care exista din 1926) are o activitate deosebită având ÅŸi o secÅ£ie de reprezentare a firmelor Triotron, Minerva, Heckaphon etc. Chiar ÅŸi în BucureÅŸti, pe Calea Victoriei la numărul 72, firma are un birou ÅŸi un depozit cu numele de “DistribuÅ£ia Tehnica” prin care, organizează în anul 1932, împreună cu Editura Cartea Românească o expoziÅ£ie, unde expune ÅŸi  aparatele ÅŸi  tuburile electronice de la firmele reprezentate citate (Fig. 7) [5]. În tabelul următor sunt trecute firmele arădene despre a căror activitate citim mai des în reclamele din ziarele vremii. 

Tabel cu firme care au funcÅ£ionat în Arad.

Tv Online  Tv Online  Tv Online  Tv Online

 Prima firmă arădeană care îÅŸi concentrează capitalul ÅŸi capacitatea creatoare în producÅ£ia de radioreceptoare este Atelier Flesch Arad adică A.F.A.  Originalitatea abordării pieÅ£ii de radioreceptoare constă în faptul că în afară de tuburile electronice importate de la Tungsram ÅŸi / sau Philips ÅŸi  de condensatoarele de capacitate mare,  toate celelate repere erau fabricate fie la A.F.A. , fie în alte mici întreprinderi arădene.

Anul 1933, anul în care firma se înregistrează la Camera de ComerÅ£i sub numarul FI. 6034poate fi considerat începutul producÅ£iei indigene de radioreceptoare cu repere fabricate tot în Å£ară. Magazinul ÅŸi  atelierul de producÅ£ie erau situate în strada Moise Nicoară la numărul unu, azi strada Unirii (Fig. 8)[6].

Concernul Philips din Olanda deschide tot în acest an la Oradea o mică fabrică de asamblat radioreceptoare, pe care în anul următor  o mută la BucureÅŸti dar producÅ£ia o începe abia în 1937 prin încasetarea de radioreceptoare transferate de la fabrica mamă dar ÅŸi de la fabrica Philips din Ungaria.    În fotografie se prezintă pregătirea unui transport iar pe spatele fotografiei se menÅ£ionează: Ambalarea radioreceptoarelor româneÅŸti, Budapesta 1938, 31 a VIII-a 10:04 (Fig. 9)[7].

La sfârÅŸitul anului 1934 “aproximativ 30 de firme se ocupă cu comerÅ£ul cu radio ÅŸi montări de aparate iar Societatea de Radio are 3800 de abonaÅ£i” scria Rosenfeld în catalogul aniversar.

Un alt moment interesant în istoria producÅ£iei de radioreceptoare este înfiinÅ£area (la data de 10 septembrie 1936)[8] a firmei: “Fabrica de radio ÅŸi  Electrotechnice Iron S.A.” Luptându-se cu situaÅ£ia politică ÅŸi  economică generală, înconjurată de un val de xenofobie ÅŸi antisemitism[9] reuÅŸeÅŸte totuÅŸi să monteze în Arad câteva tipuri de radioreceptoare de la renumita firma cehă Iron. Modele arădene ale firmei s-au numit Iron Rex, Iron Lady, Lady Universal ÅŸi probabil Iron Penta (Fig. 10)[10].

Printre ultimele firme comerciale cu specific radio care se înscriu la Camera de ComerÅ£ se numără firma Mecaton, în anul 1942, la 7 octombrie.

2.  A.F.A.  

Cea mai importantă apariÅ£ie în zona micilor producători de radioreceptoare a fost fără îndoială firma arădeană Atelier Flesch Arad. Firma a fost infiinÅ£ată la începutul anilor treizeci de către Sándor (Alexandru) Flesch ajutat de soÅ£ia Ida ÅŸi de cumnatul său József Kalmár. Deosebit de pasionaÅ£ de radiotehnică, vorbitori ai limbilor engleze ÅŸi germane (limba maghiara ÅŸi româna se vorbea în familie) având acces la documentaÅ£ii,   ei s-au orientat spre producÅ£ia de radioreceptoare dar, spre deosebire de ceilalÅ£i competitori, au înclus în linia de fabricaÅ£ie ÅŸi  secÅ£ii care, înzestrate corespunzător au fost capabile să producă local, toate reperele (cu excepÅ£ia tuburilor electronice,  a condensatoarelor de capacitate mare ÅŸi a potenÅ£iometrelor) necesare producÅ£iei. O prezenţă comercială identificată este o reclamă într-un ziar local[11] în care se face promovarea aparatelor superheterodină fabricate la A.F.A: superheterodine cu octode 4+1 ÅŸi radioreceptoare cu pentode alimentate de la reÅ£ea 2+1 (Fig. 11). Din păcate, volumele lipsă din Arhivele NaÅ£ionale a sucursalei Arad includ ÅŸi pe cele din anii treizeci, ceea mai fertilă perioadă de dezvoltare a industriilor locale, astfel că lipseÅŸte ÅŸi documentul de înregistrare a firmei A.F.A. . Este interesant de menÅ£ionat faptul că unul dintre cataloagele firmei, probabil cel mai recent, care are menÅ£ionată ÅŸi  data înregistrării firmei, provine de la Domnul László Kóger, un colecÅ£ionar din Ungaria, el fiind ÅŸi preÅŸedintele AsociaÅ£iei ColecÅ£ionarilor din Å£ara vecină. Cu acest catalog am fost ajutaÅ£i enorm în determinarea exactă a anului înregistrării firmei A.F.A. .

Teza conform căreia firma A.F.A.  a fost prima ÅŸi unica întreprindere românească din perioada interbelică implicată în producÅ£ia de radioreceptoare folosind componente  indigene poate fi suÅ£inută studiind fie cataloagele existente dar ÅŸi cele câteva modele de radioreceptoare  restaurate sau în curs de restaurare.

 3. ProducÅ£ia de repere la  A.F.A.

Lista reperelor produse la A.F.A.  este impresionantă dar, ceea ce te pune serios pe gânduri, este sortimentaÅ£ia. Trei tipuri de condensatoare variabile, 6 variante de  comutatoare în trepte ÅŸi  27 de versiuni de transformatoare, etc.! Radioamatorii arădeni erau extrem de mulÅ£umiÅ£i de acele transformatoare.

Domnul József Lukács care se angajase la A.F.A. în anul 1939 în luna septembrie, azi în vârstă de 88 de ani, îmi relata perfect lucid ÅŸi plin de energie faptul că atelierul era dotat cu toate utilajele pentru a putea aborda construcÅ£ia orcărui reper. De la diverse tipuri de maÅŸini de bobinat, ÅŸtanÅ£e diverse, maÅŸini de executat liţă de radiofrecvenţă, la o gamă diversificată de aparate de măsură ÅŸi control totul era asigurat. Îm povestea, cu lux de amănunte despre maÅŸina de izolat cu fire de mătase, despre firmele care livrau diverse componente sau materiale: Sztolár livra difuzoarele, soclurile de bachelită cu 8 contacte laterale veneau de la TimiÅŸoara, materialele (plăcile de textolit, de bachelită, de aluminiu,  de cupru, tuburi, ÅŸuruburi, etc.) se achiziÅ£ionau de la un mare depozit al marelui comerciant Andrényi. Firma Glóbuszaproviziona atelierul cu tuburile electronice în majoritate provenite de la Tungsram. O firmă mică arădeană (Pintér) asigura sticla pentru scală în diverse mărimi ÅŸi grosimi, unele sortimente fiind prevăzute ÅŸi cu orificii pentru fixare.

În tabelul următor se sintetizează tipurile ÅŸi sortimentaÅ£ia reperelor fabricate la Atelier Flesch Arad.

 Lista principalelor repere fabricate la Ateliere Flesch Arad, A.F.A.

4. ProducÅ£ia de radioreceptoare la  A.F.A.

O imagine convingătoare despre producÅ£ia de radioreceptoare la A.F.A.  ne furnizează cataloagele firmei care, arată o viziune clară asupra înÅ£elegerii proceselor necesare pentru o producÅ£ie aÅŸa de complexă cum este cea a unui radioreceptor. Deasemenea, componentele care au fost recuperate din diverse montaje amatoriceÅŸti, cele câteva radioreceptoare salvate de la pieire, dovedesc că treaba la A.F.A.  a fost una serioasă ÅŸi  daca nu intervenea naÅ£ionalizarea Aradul se putea înscrie, cu ÅŸanse mari, în rândul producătorilor mari de aparatură electronică din România. Cataloagele A.F.A.  sunt deosebit de clare ÅŸi prin prisma comunicării cu clientul. Radioreceptoarele sunt prezentate cu caracteristicile tehnice pe larg, indicându-se punctele forte dar ÅŸi  diferenÅ£ele dintre ele. PreÅ£urile sunt fixate în funcÅ£ie de setul de lămpi cu care era livrat aparatul ÅŸi  de numărul tuburilor folosite. Radioul se putea cumpăra chiar ÅŸi  fără setul de lampi (în  oraÅŸ existau mai multe firme care comercializau tuburi electronice). Exista chiar ÅŸi un model de aparat de radio (în trei variante) care nu era prevăzut cu difuzor, la data respectivă existând în vânzare multe tipuri de difuzoare individuale. În catalog, aparatele sunt reprezentate fie prin gravuri fie, ca în cataloagele mai recente, prin fotografii. Schemele tuturor radioreceptoarelor sunt trecute în catalog însoÅ£ite de o listă de materiale (cu preÅ£uri), de o schema de cablare, practic tot proiectul de execuÅ£ie era la vedere.

Radioreceptoarele A.F.A.  acoperă toata gama a principiilor de funcÅ£ionare, detecÅ£ia cu galenă, recepÅ£ia cu amplificare directă directă ÅŸi cu reacÅ£ie, superheterodină cu reacÅ£ie, superheterodină. În plus, un pathefon electric construit la cerere cu, sau fără amplificator încorporat, redresoare pentru încărcarea acumulatorilor de filamente, redresoare pentru tensiune anodică, întregeau cu succes gama produselor A.F.A.

În general reperele aveau un cod de catalog începând cu seria 50 pentru socluri, 100 pentru redresoare, 300 pentru diferite materiale radio, 1000 pentru diverse tole pentru transformatoare ajungându-se la seria 1600 pentru ansambluri de scală.

Radioreceptoarele au fost botezate ADMIRA urmat de un nume: Super, Matador, Minor ÅŸi Turist. Apoi a urmat precizarea tipului de alimentare: A pentru alternativ, B pentru baterie ÅŸi U pentru alimentare universală. Câteodată s-a utilizat ÅŸi  o litera pentru precizarea principiului de funcÅ£ionare: S pentru superheterodina, D pentru recepÅ£ie cu amplificare directă ÅŸi reacÅ£ie. AÅŸa încăt Admira AS reprezenta un radioreceptor superheterodină cu alimentare în curent alternativ; BS acelaÅŸi receptor cu alimentare de la baterie; DU desemna un radioreceptor cu reacÅ£ie ÅŸi  alimentare universală.

AÅŸa cum am amintit, tuburile electronice proveneau de la Tungsram sau Philips fiind producătorii cei mai reprezentaÅ£i ÅŸi în Arad.

În tabelul următor se prezintă modelele, pricipul de funcÅ£ionare ÅŸi tipurile de tuburi electronice folosite.

 Lista cu tipurile de radioreceptoare fabaricate la A.F.A.  ÅŸi  tuburile folosite

Observatie:  nu sunt date, acolo unde exista semnul “?”.

 Toate tipurile de radioreceptoare au fost construite cu trei lungimi de undă: unde scurte (20m-50m), unde medii (200m-600m) ÅŸi unde lungi (800m-2000m). ExcepÅ£ia de la această regulă o constituie radioreceptorul cu galenă care, avea doar undele medii ÅŸi cele lungi, în aceleaÅŸi domenii.

În general difuzoarele folosite erau fie electrodinamice pentru radioreceptoarele cu alimentare de la reÅ£ea fie cu magnet permanent utilizate în cazul alimentării de la baterie. Firma Dynovox din Arad livra aceste difuzoare pentru aparatele A.F.A.  dar erau folosite si cele din import. Hârtia specială pentru conul difuzorului ÅŸi mecanismul pentru cele cu paletă liberă proveneau de la firma Triotron din Austria.

Carcasele de lemn urmăreau designele existente la aceea dată şi au fost livrate de un producător local.

  5. Scheme comentate ale radioreceptoarelor produse la A.F.A.

 Există un număr de trei cataloage care au fost studiate ÅŸi informaÅ£iile rezultate documentează bine producÅ£ia care a avut loc la A.F.A.  ÅŸi ofera o imagine destul de precisă asupra perioadei în care a avut loc această producÅ£ie precum ÅŸi modificările pe care le-a suferit. Catalogul “albastru” acoperă anii 1936-1937 (Fig.22), catalogul “roÅŸu” cuprinde informaÅ£ii din perioada 1938-1939 (Fig.23) iar catalogul “alb” din perioada 1940-1942 (Fig.24). Cataloagele au avut o valabilitate pe mai mulÅ£i ani ÅŸi nu conÅ£in variaÅ£ii mari nici chiar la preÅ£urile de vânzare. ExcepÅ£ia face catalogul “alb” în care s-au redus numărul fotografiilor rămănând doar pozele radioreceptorului Admira S, Admira Turist, Admira DA precum ÅŸi poza radioreceptorului cu galenă. Cu toate acestea numărul schemelor prezentate a rămas neschimbat.

Ceea mai simplă schemă utilizată este ceea care prevede 1 tub de radiofrecvenţă pentru amplificare, reacţie şi detecţie, 1 tub pentru audio frecvenţă şi 1 tub cu funcţia de redresare (Fig.25) .

În cazul alimentării de la baterie schema prevede încă un tub pentru circuitul de audiofrecvenţă astfel că ÅŸi în acest caz radioreceptorul avea 3 tuburi (Fig.26).

Radioreceptoarele superheterodina cu alimenatare de la baterii erau construite în 3 variante: cu 4,5 ÅŸi 6 tuburi, iar schemele erau la zi din punctul de vedere al soluÅ£iilor tehnice adoptate (Fig.27).

Radioreceptoarele alimentate universal ÅŸi cele alimentate de la reÅ£ea aveau o configuraÅ£ie clasică construită în jurul tuburilor Tungsram de tip TK… având sau nu ochi magic sau un indicator de acord numit tunoscop realizat cu un instrument de măsură. În toate cazurile schemele prevedeau ÅŸi intrare pentru un patefon electric fabricat tot în cadrul fabricii  A.F.A. FrecvenÅ£a intermediară a fost fixată la valoarea de 115 kHz dar la cerere se livra ÅŸi la alte valori. (Fig.28).

În cele câteva scheme prezentate se remarcă facilităţi deosebite cum ar fi “Ton control”-ul, semnalizarea luminoasă a lungimii de undă selectate, borna de pickup ÅŸi nu în ultimul rând utilizarea tubului stabilizator de curent în cazul alimentării universale. Schemele care nu prevăd difuzor se referă la variantele constructive, “fără difuzor”.

Un radioreceptor economic este superheterodina cu reacÅ£ie (pozitivă) a cărei construcÅ£ie a fost abordată la A.F.A. în anul 1942 impusă fiind de situaÅ£ia economică generată de război. Construită în varianta 2+1 tuburi aparatul oferea un raport bun calitate preÅ£i. DeÅŸi nu este menÅ£ionat în cataloagele existente (găsite) Domnul Lukács ÅŸi-a amintit de acest aparat, spunând că au fost destul de multe probleme la realizarea lui. În colecÅ£ia mea există un ÅŸasiu echipat funcÅ£ional ÅŸi care are toate caracteristicile corespunzătoare aparatelor fabricate la  A.F.A. (Fig. 29).

Tuburile folosite la acest aparat erau din seria Tungsram. Un ECH11 ÅŸi un ECL11 împreună cu un tub redresor din seria “E”.

6. Concluzii

Acest  studiu nu are pretenÅ£ia unei monografii ci reprezintă câteva date referitoare la începuturile industriei radiotehnice mai ales în ceea ce priveÅŸte Aradul. Istoria tehnicii locale este preponderent educativă. CunoaÅŸterea ei dezvoltă conÅŸtiinÅ£a tradiÅ£iei ÅŸi patriotismul local iar acestea contribuie la un civism activ.

ContribuÅ£ia firmelor A.F.A. ÅŸi IRON face parte din patrimoniul industrial, ca atare este de datoria noastră să o protejăm ÅŸi să-l reintegrăm în circuitul public ÅŸi muzeistic.

7. Anexe

În Anexa 1 cuprinde o scurtă cronologie din perspectiva Aradului ÅŸi cu privire la industria radiotehnică iar în Anexa 2 se prezintă traducerea integrală al articolului “Aradul ÅŸi radioul” de Géza Rosenfeld apărut în volumul aniversar “Arad 100 de ani 1834-1934”.

_ - _