EVOLUÅ¢II PARALELE: TELEGRAFIA ÅŸi RADIOUL (II.) de Ing. Florian Ungur

Progrese realizate în perioada interbelică

 Tv Online  Tv Online  Tv Online  Tv Online

EmulaÅ£ia miÅŸcării radiofonice a continuat în ritm alert după sfârÅŸitul primei conflagraÅ£ii mondiale, determinată pe de o parte, de progresele realizate în domeniul tehnologiei ÅŸi construcÅ£iei de aparate de radio, a componentelor active ÅŸi pasive utilizate, ÅŸi pe de altă parte de dorinÅ£a unanimă de generalizare a radioului ÅŸi în Å£ara noastră.

Oameni de ÅŸtiinţă ÅŸi cultură, ingineri ÅŸi specialiÅŸti tehnici au reliefat ÅŸi susÅ£inut în diferitele publicaÅ£ii ale vremii necesitatea introducerii radiofoniei în România, lucru cu atât mai stringent cu cât în alte ţări din Europa radiofonia fusese legiferată încă înainte de 1919. La acest lucru s-a adăugat ÅŸi o mică susÅ£inere din partea politicienilor vremii, care prin acÅ£iunile lor vedeau în radio  un important mijloc de propagandă.

Presa vremii menÅ£iona despre faptul că ’’miile de amatori de radio încep să aibă cuvântul lor’’, aspect ce scotea în evidenţă entuziasmul ce a cuprins masele.

Rolul deosebit de important l-au avut ÅŸi revistele de specialitate ’’Radiofonia’’ ÅŸi  ’’Radio-Român’’ care prin periodicele apărute au pus la îndemâna cititorilor pasionaÅ£i numeroase scheme tehnice de construire a receptoarelor, sfaturi practice, articole ÅŸi documentare radio. Urmare a acestui fapt, radiofoniÅŸtii ’’cu entuziasm ce nu dezminte frumuseÅ£ea cauzei, au luat-o înaintea autorităţilor cu realizări care adesea întreceau aÅŸteptările’’.

În perioada interbelică evoluÅ£ia telegrafiei ÅŸi, cu precădere a radioului s-a materializat pe mai multe planuri. Consider că aceste evoluÅ£ii în paralel s-au desfăşurat pe următoarele planuri: organizaÅ£ional, legislativ, militar, tehnic ÅŸi cultural-ÅŸtiinÅ£ific.

În articolul de faţă mi-am propus să evidenÅ£iez principalele aspecte în evoluÅ£ia paralelă a telegrafiei ÅŸi radioului în plan organizaÅ£ional.

Radiofonia a evoluat în Å£ara noastră destul de anevoios, datorită unui ritm încetinit, mai ales în plan legislativ. Nu a existat un consens unanim în rândul politicienilor, sau a fost destul de restrâns, mai multă perseverenţă manifestând masele largi de amatori de radio, care prin activităţile lor realizau, în timp scurt, legături radio cu alÅ£i amatori din străinătate sau recepÅ£ii radiofonice. Prin acÅ£iunile lor radiofoniÅŸtii erau la curent cu ultimele noutăţi în domeniu, corespondau ÅŸi făceau schimb de experienţă cu alÅ£i colegi de peste hotare.

Datorită acestei emulaÅ£ii creatoare ÅŸi interesului manifestat pentru radio, s-a reuÅŸit ca prin strădania mai multor pionieri ai radioului să ia fiinţă ’’AsociaÅ£ia Prietenii Radiofoniei’’ în luna martie a anului 1925. Se cuvine a menÅ£iona aici câÅ£iva din pionierii radiofoniei româneÅŸti: Prof. Dragomir HURMUZESCU, ing. Emil PETRAÅžCU, ing. Mihai KONTESCHWELLER, ing. Ion CONSTANTINESCU, ing. Nicolae LUPAÅž ÅŸi alÅ£ii.

În plan organizaÅ£ional este important a semnala ÅŸi desfăşurarea Adunării Generale a Amatorilor de Radiofonie la 08.11.1925 care a stabilit, în premieră, orientarea activităţilor de viitor ÅŸi dezvoltarea radiofoniei româneÅŸti.

Tot în plan organizaÅ£ional este demn de remarcat efortul ÅŸi stăruinÅ£a radiofoniÅŸtilor de a fi organizat în luna noiembrie a anului 1925 prima expoziÅ£ie T.F.F. din România care s-a bucurat de un real succes la acea vreme.

Interesul crescând pentru construcÅ£ia de aparate radio ÅŸi efectuarea de legături telegrafice de amator a stârnit ÅŸi mai mult dorinÅ£a de înfiinÅ£are a unui organism care să reprezinte interesul tehnic ÅŸi aplicativ al acestuia. În acest context un moment important l-a constituit înfiinÅ£area la 18.03.1926 a ’’AsociaÅ£iei Radio Craiova’’, punându-se astfel bazele radioamatorismului din Å£ara noastră. Câteva luni mai târziu, la 13.06.1926 s-a desfăşurat la BucureÅŸti primul ’’Congres al RadiofoniÅŸtilor Români’’ iniÅ£iat de prof. Dragomir HURMUZESCU ÅŸi ing. Emil PETRAÅžCU.

În vederea utilizării eficiente ÅŸi raÅ£ionale a spectrului radio, în special cel de 200-600m ÅŸi armonizarea cu celelalte societăţi de radiodifuziune din lume, pe plan organizaÅ£ional este relevantă desfăşurarea Congresului al III-lea al Uniunii InternaÅ£ionale de Radiofonie din martie 1926, organizat la sediul Societăţii NaÅ£iunilor Unite din Geneva. ImportanÅ£a acestui congres rezidă ÅŸi din faptul că a stabilit modalitatea de funcÅ£ionare a staÅ£iilor de radiodifuziune româneÅŸti pe lungimile de undă de 205,5m, 236,5m ÅŸi 461,5m. Rapiditatea cu care s-au întreprins măsurile specifice de legalizare a funcÅ£ionării radiofoniei la noi în Å£ară a fost marcată de înfiinÅ£area la 27.12.1927 a Societăţii de Difuziune Radiotelefonică, înregistrată oficial la tribunal în luna martie 1928.

Cu toate că Societatea de Difuziune Radiotelefonică s-a înfiinÅ£at cu greutate, mai ales din cauze legislative ÅŸi neimplicarea statului, la care s-a adăugat ÅŸi un anume regim restrictiv ÅŸi iraÅ£ional în ’’liberarea autorizaÅ£iilor pentru instalarea posturilor de recepÅ£ie’’, totuÅŸi s-a reuÅŸit începerea construirii postului de radio de la Băneasa dotat cu aparate construite de firma ’’Marconi Wireless Telegraph Company Ltd.’’ din Anglia.

Este important a menÅ£iona, pe plan organizaÅ£ional, desfăşurarea primei Adunări Generale a Societăţii de Difuziune Radiotelefonică în luna ianuarie 1928 când s-a constituit ÅŸi consiliul de conducere a societăţii, având ca director pe George Vasile CÂRNU-MUNTEANU ÅŸi alÅ£i colaboratori.

Se poate aprecia că din acest moment RADIOUL a învins toate barierele putând pătrunde până în ’’coliba cea mai răzleaţă a săteanului’’.

CreÅŸterea nivelului de instruire în domeniul radioului ÅŸi amplificarea miÅŸcării de amatori radio au constituit elemente esenÅ£iale ale desfăşurării primului Congres al Amatorilor de Emisie din România, desfăşurat la 01.10.1933, manifestare Å£inută sub emblema ’’ReÅ£eaua de Emiţători Români’’. În acest context, pe plan organizaÅ£ional s-a impus cu necesitate legiferarea activităţii de radioamatori în Å£ara noastră, având ca model legislaÅ£ia existentă la acea vreme în alte ţări din Europa. În organizarea ÅŸi desfăşurarea acestui congres ÅŸi-au adus un aport incontestabil: Dr. Alexandru SAVOPOL, ing. Emil PETRAÅžCU, ing. Paul POPESCU-MÄ‚LÄ‚EÅžTI, ing. I.C. FLOREA, ing. Cezar BRÄ‚TESCU, ing. Barbu DUMITRESCU ÅŸi mulÅ£i alÅ£ii.

Interesul pentru radiofonie, telegrafie fără fir ÅŸi în general pentru experimentări era destul de ridicat, atât în cadrul instituÅ£iilor de învăţământ superior, cât ÅŸi particular, foarte mulÅ£i amatori realizând diverse construcÅ£ii radio, experimente hertziene, participarea la cursuri radio etc.

Dezvoltarea miÅŸcării radioamatoriceÅŸti a punctat în evoluÅ£ia sa ÅŸi desfăşurarea la BucureÅŸti a celui de-al doilea Congres al Amatorilor de Emisie în 23.12.1934. Punând bazele dezvoltării ulterioare ÅŸi legiferării radioamatorismului din Å£ara noastră, acest forum al amatorilor de emisie a creat condiÅ£iile înfiinţării, doi ani mai târziu, a forumului reprezentativ al radioamatorilor ÅŸi legalizarea acestuia.

Sub egida Societăţii Generale a Radioamatorilor, organism recunoscut, dar, nelegiferat încă, a avut loc Congresul General al Radiofoniei la 17.02.1935. Au fost abordate probleme diverse, specifice radioamatorismului în creÅŸtere, dar, cel mai important punct l-a constituit ’’chestiunea autorizaÅ£iilor de emisie’’. Acest fapt se datora ignoranÅ£ei manifestate de către SiguranÅ£a Statului care nu era interesată a autoriza zecile de mii de amatori emiţători dornici de reglementarea legală a activităţii lor. Măsurile, uneori coercitive, luate împotriva amatorilor de emisie radio au făcut ca mulÅ£i să lucreze clandestin, această îndeletnicire fiind considerată subversivă, iar delicvenÅ£ilor li se întocmeau fiÅŸe de urmărire ÅŸi, chiar confiscarea aparaturii. Se cerea astfel, încă o dată, dreptul la comunicare ÅŸi reglementarea emisiunilor de amatori pe unde scurte.

În condiÅ£iile date, entuziasmul amatorilor a crescut ÅŸi mai mult, forÅ£ând organele puterii de la acea vreme să ia în considerare această stare de fapt. Astfel fiind situaÅ£ia, amatorii de emisie s-au reunit în primăvara anului următor, iar, la 01.03.1936 a avut loc Congresul Extraordinar al Radioamatorilor Emiţători din România.

În urma dezbaterilor avute, a problemelor care frământau miile de amatori din întreaga Å£ară ÅŸi dorinÅ£ei de afirmare pe plan extern, Congresul a hotărât înfiinÅ£area AsociaÅ£iei Amatorilor Români de Unde Scurte (AARUS), primul organism reprezentativ, legal constituit, al tuturor radioamatorilor români. La acest moment au fost stabilite modalităţile de constituire a filialelor asociaÅ£iei, pe regiuni ÅŸi oraÅŸe, se pun bazele organizări noului sport ce avea să revoluÅ£ioneze lumea: radioamatorismul. A început o activitate de organizare pe staÅ£ii colective de radioamatori, sunt transmise regulat emisiuni de QTC cu noutăţi, apar publicaÅ£ii periodice despre radio ÅŸi radioamatorism, se organizează primele concursuri în eter. Într-un cuvânt a început o nouă eră în promovarea radioamatorismului românesc !

Pe plan organizaÅ£ional merită arătat ÅŸi faptul că prima Adunare Generală a  AsociaÅ£iei Amatorilor Români de Unde Scurte (AARUS) s-a desfăşurat pe data de 31.01.1937, asociaÅ£ie care cuprindea la acea dată 72 de membri ÅŸi un comitet de conducere. Subliniem rolul deosebit avut în organizarea ÅŸi aÅŸezarea pe principii noi a radioamatorismului românesc a celor mai iluÅŸtri radioamatori: Alexandru SAVOPOL, Ion NICULESCU, Gheorghe ANDRIESCU, Victor CANTUNIARI, Paul CIOCOÅž, Anastase TRENTEA, Åžtefan RUSU, Liviu MACOVEANU, Gheorghe ENESCU, Florian DINESCU, Septimiu TRIFU ÅŸi mulÅ£i alÅ£ii.

Un an mai târziu, pe 01.01.1938 se împlinea marele vis al radioamatorilor români: recunoaÅŸterea de către International Amateur Radio Union (IARU) a legalităţii asociaÅ£iei nou înfiinÅ£ate ÅŸi deschiderea relaÅ£iilor organizaÅ£ionale cu aceasta.

Activitatea radioamatorilor români a continuat ÅŸi în perioada următoare să se îmbunătăţească considerabil fiind întreruptă, temporar, odată cu declanÅŸarea celui de-al doilea război mondial.

(va urma)