UN SIMPOZION DETURNAT

La inceputul lunii aprilie 2009, primesc o invitatie din partea:
*S.C. ”ELECTRICA SERV” – Muzeul National Tehnic ”Prof.Ing.Dimitrie Leonida”, Bucuresti, *Asociatia Pro Radio Antic-Arad
si * Universitatea Politehnica Bucuresti- Muzeul UPB, in care se scria:

Va invitam joi 9 aprilie, orele 11,00 la Simpozionul”60 de ani de la fabricarea primului radioreceptor la intreprinderea Radio Popular (1949-2009)”. Va fi organizata o miniexpozitie dedicata acestui eveniment. Manifestarea va avea loc la sediul Muzeului National Tehnic din strada Candiano Popescu nr. 2, sala de conferinte.

Personal stiam culisele acestui simpozion. Initiativa organizarii a apartinut Asociatiei Pro Radio Antic- Arad, prin Filiala de la Bucuresti, al carui ”senior-member” sunt. Colaboratorul apropiat al Pro Radio Antic a fost Muzeul UPB. A mai fost nevoie, insa, de un al treilea membru, bucurestean, in echipa de organizare care sa aibe o sala de conferinte, spatiu expozitional, si sa poata emite si sa distribuie invitatii si afise. S-a considerat ca Muzeul Leonida, aflat in anul aniversarii centenare, reprezinta....optimul, dar alegerea s-a dovedit finalmente, dezamagitoare.
Denumirea comunicarilor, convergente cu denumirea Simpozionului, conferentiarii, programul de desfasurare, s-au facut de catre Pro Radio Antic si de catre Muzeul UPB, lucru firesc si de inteles, din moment ce Muzeul-gazda nu dispune de specialisti. Acestuia din urma ii revenea sarcina sa faca o parte din mobilizari si sa tipareasca niste fluturasi cu programul Simpozionului care ii fusese transmis in prealabil. Programul transmis cuprindea 5 comunicari, si anume: 1/ Mihai Gheorghe (Pro RA): Istoria primului radioreceptor fabricat la RP, S49-U
2/ Nona Millea (IE): Istoria primului radioreceptor cu banda FM, Enescu
3/ Andrei Ciontu (FRR): Unele aspecte ale evolutiei tehnice a radioreceptoarelor
4/ Virgil Teodorescu (IE): Activitatea de cercetare proiectare in cadrul Uzinei Electonica
5/ Nicolae Bratcovschi (IE): Aspecte ale fabricarii radioreceptoarelor la RP si IE
In dimineata Simpozionului , la Muzeul Leonida ni s-au inmanat niste fluturasi pe care scria ...altceva, si care dovedea abuz din partea gazdei, reprezentata de directorul Muzeului Leonida, cel ce va fi si moderatorul Simpozionului, ing. Nicolae Diaconescu ( prin scoaterea unei comunicari si introducerea altor 2), dar si incompetenta (cele 2 comunicari introduse nu aveau nicio legatura cu istoria fabricarii in Romania a radioreceptoarelor in ultimii 60 ani, iar ordinea de expunere a comunicarilor ramase a fost intervertita in mod ilogic). Iata ”programul ” Simpozionului devenit ”ghiveci” inca din start:
1/ Ing. Andrei Dimitriu: Primul aparat de radio conceput si realizat de romanul ing. Ioan A Dimitriu, in 1925
2/ Nona Millea: Istoria primului radioreceptorcu banda FM, Enescu, fabricat in Romania
3/ Nicolae Bratcovschi: Fabricarea radioreceptoarelor la RP si IE
4/ Virgil Teodorescu: Activitatea de cercetare- proiectare in cadrul Uzinei Electronica
5/ Mihai Gheorghe: Istoria primului radioreceptor fabricat la RP, S49-U
6/ prof.Gavril Stanciu: Cultura tehnica mijloc de promovare a creativitatii in randul tinerilor.
Si a inceput ......”Simpozionul”.....
Dovedind o evidenta obedienta fata de A. Dimitriu (fost seful Radiodifuziunii Romane), moderatorul i-a dat, evident, primul cuvantul, si acesta a inceput sa bata campii cu bunicul sau, care elev de liceu fiind, a ”inventat” un avion, apoi, ca inginer, a inventat dubla comanda la autovehicolele-scoala, un tester ”profesor automat” adus de conferentiarul ”specialist” la miniexpozitie, dar pe care , domnul ing. A Dimitriu
(sper ca nu inginer in radioelectronica) l-a confundat cu un ...radioreceptor ! (asta sa fi fost legatura cu tematica Simpozionului ?) Am mai aflat ca bunicul fratilor Dimitriu (in sala era si celalalt Dimitriu, care a. „privatizat” un timp Romania... )
a avut o nevasta frumoasa care a fost si ..„miss”, si ca a avut multe scoli auto in lume, lucru confirmat ”spontan” de catre unii cetateni din auditoriu, care dupa prima expunere cam lunga (de, comunicare...”fanion”) au disparut din sala.
Din intelepciunea aforismelor universale eu am retinut ca ”cine este om cumsecade nu are nevoie de stramosi nobili”, dar cred ca este valabila si varianta negata a acestui aforism ”cine nu e om cumsecade are nevoie de stramosi nobili” Si baietii astia doi, Dimitriu, ...au !
Revenind la oile noastre, intr-o ordine istorica inversa, sau, alandala, s-a vorbit de istoria radioreceptorului conceput in anul 1960, s-a vorbit apoi de fabricarea radioreceptoarelor inaintea proiectarii lor, apoi s-a vorbit de istoria radioreceptorului conceput in 1949. Expunerea de la punctul 6,” alaturi cu drumul” ca si prima, nu s-a adresat specialistilor sexa si septuagenari din sala, ci unor elevi de liceu, care in loc sa fie lasati sa se plimbe pe aleile primavaratice ale Parcului Carol, au fost „inghesuiti” in sala de conferinte, pentru a mari...zgomotul de fond ! Cererea mea, formulata la inceputul Simpozionului, de a mi se da si mie cuvantul, a fost pusa la vot in mod ”democratic” de catre acest ”Trahanache contemporan”, si ”moderator” al Simpozionului, care, dupa asa zisa aprobare a asistentei, mi s-a adresat cu: ” va rog foarte pe scurt, ca orele sunt inaintate”. Realmente am avut impresia ca joc in ”O scrisoare pierduta”, in scena intrunirii electorale....Incercarea mea de ”a drege busuiocul” cu niste precizari istorice certe, a fost sortita esecului. Ireparabilul se produsese : seminarul fusese deturnat si ca tematica, si ca program, calitatea auditoriului si ca prestatie a moderatorului, care nu a schitat la sfarsit nici o concluzie lipsita de banalitate.
In sala, printre invitati era si o reporterita, in misiune, de la ziarul Cotidianul o fatuca total straina de stiinta si tehnica, dar nu numai, caci asa cum se va vedea, si la limba romana se va dovedi...usor analfabeta, deci per total ” straina cu duhul” Fatuca (ioana.calen@cotidianul.ro) a produs doua articole (ca doar de aia venise la Simpozion !) in ziarul Cotidianul, unul pe ziua de 10 aprilie si unul pe ziua de 13 apilie. Articolele s-au dorit, desigur,” bombe de presa”, si au titlurile corespunzatore. Primul se intituleaza” Marii necunoscuti romani: ”Ioan Adimitriu a facut un avion la 16 ani si a inventat masina scoala”, iar al doilea,” Mari romani necunoscuti: Ioan Adimitriu, inventatorul masinii-scoala” Nici urma de unele cuvinte chee, radioreceptor, 60 ani, Radio popular, S49-U, Electronica, Enescu, etc, vehiculate in Simpozion. Numai din titlurile celor doua articole se vede ca fatuca invata repede. Numai in trei zile, iata, a invatat ca in limba romana adjectivul se pune dupa substantiv, si ca trebuie sa ignore inventarea avionului de catre eroul articolului sau, astfel incat Vuia, Coanda si Aurel Vlaicu sa nu se rasuceasca in morminte. Daca mai invata si numele corect al eroului sau, Ioan A. Dimitriu (caci asa ii cheama si pe nepoti), si daca mai pricepea ca ”opera” acestuia nu are absolut nici o legatura cu productia de radioreceptoare in Romania (Simpozionul aniversand 60 ani de productie), era perfect, dar probabil pretindem prea mult de la materia cenusie a reporteritei. Trecand la lecturarea celor doua productii ale Ioanei C.,vom da peste multe erori, dar si peste si mai multe prostii. Iata exemplificarea:
*” Marele inginer Ioan Adimitriu a mai inventat primul radio din Romania” !
Inventia este o noutate tehnica pe plan mondial si nu poate fi vorba de inventii...nationale, ci numai de premiere nationale. Primul radioreceptor (radio este un verb latin devenit prefix in limba romana, iar aparat de radio este o sintagma populara, vulgara, pentru radioreceptor) nu a fost realizat de IAD in 1925, nici vorba (asta ar fi trebuits-o stie si domnul director al Muzeului Leonida si sa nu inscrie, din capul locului, aceasta comunicare-bazaconie, in program). Daca reporterita ar fi asistat si la ultima comunicare, poate ar fi aflat, si si-ar ma fi scazut din gradul de ignoranta
* „ Unul dintre cei mai importanti (?!) ingineri din Romania a fost omagiat joi dimineata la Muzeul Tehnic din Bucuresti (probabil asta au urmarit fratii Dimitriu, cu concursul directorului Muzeului si al reporteritei) in cadrul unei festivitati la care au participat ingineri si oameni (inginerii nu sunt oameni?) care au contribuit la dezvoltarea radioului si televiziunii” (de fapt era vorba numai despre privitorii la televizor!).
* „Dupa inchiderea fabricii Electronica s-a vorbit despre o perioada de vid de 100 de ani (aoleo !) in zona tehnica din Romania, dar este foarte fals”.
De mult n-am mai citit in presa romaneasca o fraza cu un asemenea grad de prolixitate. In plus fatuca inca nu stie ca fals nu are grade de comparatie. Nu exista, asadar, ”mai fals”, „foarte fals”, etc. Exista, insa, ”deosebit de fals” care inseamna....adevarat !
• Povestea insailata de catre nepot si sustinatorii din sala despre ”realizarile tehnice” ale bunicului, care avea si o nevasta frumoasa, fosta ”miss”, cum am mai mentionat, si pe care reportarita a retinut-o 100% (sau poate a primit un exemplar scris al ”comunicarii”, poate si o ”sponsorizare” ), nu sta in picioara. Pana in 1975, si in continuare, regimul lui Ceausescu (care era, totusi, patriot) a ”recuperat” multi savanti si inventatori romani, cu certe realizari, ignorati pana atunci !)
• „O alta personalitate din zona tehnica (cu ce precizie !) prezenta la eveniment a fost ing. Dona Milea, cea care a inventat primele aparate radio in banda cu modulatie de frecventa din Romania, in timp ce lucra la departamentul de proiectare de pe platforma Pipera.”
Este vorba din nou de o fraza prolixa, plina de confuzii si erori. Pe fosta mea colega de facultate, evocata, o cheama Dr. ing. NONA MILLEA (cu doi de L ,draguta !) si fii sigura ca e o” DONA”, dar nu o cheama Dona. Este a doua poceala de nume pe care o comite, dovada ca nu a citit nici programul Simpozionului, nici afisul sau. Nona Millea nu a inventat radioreceptorul cu banda FM (asa e corect, nu cum ai scris tu!), ci a realizat premiera industriala pentru tara noastra. Nu a lucrat pe platforma Pipera, ci pe str. Baicului. Colega mea a vrut sa te ajute sa scrii articolul, si ti-a facut o invitatie. Daca ii dadeai curs, s-ar fi putut ca eu sa nu mai fi scris cele de fata, dar pentru esti, cu multa probabilitate, superficiala, infatuata, si lenesa , nu ai dat curs invitatiei, si iata ce a iesit.
„Cotrobaind” (daca poti s-o faci! ) prin cultura ta generala, te sfatuiesc sa afli cui apartine expresia :”cizmarule, nu mai sus de sandala !”, si poate inveti ceva !
Ne gandim sa ne adresam unui avocat, sa discutam despre prejudiciul creat prin publicarea in Cotidianul a celor doua articole, ziar care nu face corectiile necesare, apeland la consilieri externi, specialisti, atunci cand tinerii ziaristi (mai corect , candidati ziaristi!) „zburda” pe terenul, alunecos pentru ei, al stiintei si tehnicii. Desigur ca nu este vorba, aci,de cenzura....ci numai de eliminarea inexactitatilor si a prostiei....
  Intr-o singura privire are dreptate reportarita:
”Marele roman IAD”, nu e cunoscut pe Google si pe INTERNET. Pana acum. Pe viitor, datorita acestor 2 „capodopere”publicate, enciclopedia Wikipedia o sa preia informatiile (chiar ”foarte false”) ale ei si o sa le posteze pe site-urile sale. Concluzia este ca informarea tenico-stiintifica de pe INTERNET nu este intotdeauna OK !

Bucuresti, 17.aprilie 2009-04-17

  Dr.ing Andrei Ciontu