Electronica merita mai mult…

Motto: ”Sunt românii capabili să păstreze ce e bun in patrimoniul autohton? Am zis că nu. Adaug însă că lucrurile sunt încă ÅŸi mai triste: nu doar că nu ÅŸtim să păstrăm, dar avem un soi de drac al distrugerii” (Andrei PleÅŸu)[1].

În cartea Geneza capitolul 8  se descrie cum în timpul marelui potop, porumbelul trimis  de pe arcă, pentru a confirma retragerea apelor, se reîntoarce cu o frunză de măslin, proaspăt ruptă, aducătoare de speranţă.[2]

Nu ÅŸtiu ce a sperat “artistul” evenimentului care, a  plasat sigla Uzinelor Electronica în mijlocul unei coroane din ramuri  de măslin  îndesate cu măsline coapte până la violet… Nu m-am prins care ar fi legătura  sau mesajul unui asemenea aranjament, înlocuit fiind bine cunoscuta coroană - laurii din frunze de dafin, ce revenea câÅŸtigătorilor  olimpiadelor antice - cu  o coroană de măsline coapte…

Întălnire festivă, organizată cu ocazia sărbătoririi a 50 de ani de la înfiinÅ£area Uzinelor Electronica mi-a produs un sentiment confuz, oscilant.

Ba mă găseam la o ÅŸedinţă autentică de partid de pe vremuri, ba eram la o întălnire de foÅŸti absolvenÅ£i de liceu care, se reântălneau dupa o lungă absenţă.  Nici vorbă de comunicări sau simpozion cu temă istorică-aniversară.

Fostul secretar de partid ÅŸi-a exprimat nedumerirea cu privirea la cei 50 de ani jubiliari, spunând că pe vremea lui, prin 1987, a mai avut loc o celebrare… tot de 50 de ani! Nici măcar nu ÅŸi-a pus problema incompatibilităţilor de ordin economic, forme de proprietate sau perioade istorice cu orânduiri diferite. În schimb, a vorbit cu aplomb despre “Piticu”, alias Ceausescu, în termeni care, a declanÅŸat ‘revolta’ vehementă al colegilor, fiind repede redus la tăcere.

DeÅŸi s-a dorit să fie un simpozion cu expuneri la temă, evenimentul a fost de fapt o întălnire de suflet a foÅŸtilor angajaÅ£i ai  fostei uzine, spre bucuria celor care, ÅŸi-au reîntălnit foÅŸti colegi de bandă,  directori sau ÅŸefi.

A existat totuÅŸi o excepÅ£ie. Expunerea Doamnei Dr. Ing. Nona Millea care m-a făcut să nu regret drumul făcut până la BucureÅŸti. Doamna electronicii româneÅŸti, unica în felul ei, a Å£inut o prelegere  remarcabilă, documentată, ÅŸi istoriceÅŸte susÅ£inută de o bibliografie infailibilă[3].

Lipsa mediilor (ziar, radio, televiziune) a accentuat caracterul provincial al întălnirii ÅŸi a redus semnificaÅ£ia unui eveniment care merita să fie global la o festină cu caracter (foarte) local. DeÅŸi organizatorii au “jucat’ acasă ÅŸi spaÅ£iul ar fi permis, oportunitatea realizării  unei expoziÅ£ii din vasta istorie a Uzinelor a fost din păcate scăpată.

Scenariul iniÅ£ial, către final, s-a năruit, aÅŸa că nu am luat cuvântul.TotuÅŸi am reuÅŸit să ofer (în urma consultării cu unul dintre organizatorii principali) diplomă, cană, pix, port-cheie si CD, toate personalizate cu sigla Electronica si Pro Radio Antic, celor opt vorbitori. DeÅŸi  în  construcÅ£ie, versiunea “beta” a CD-ului, cu producÅ£ia de radioreceptoare româneÅŸti din perioada 1949-1959, a stârnit interes ÅŸi poate fi considerat “lansat” pe piaÅ£a documentaÅ£iilor electronice.

Întălnirea, care s-a încheiat cu ÅŸampanie ÅŸi bufet suedez, a fost totuÅŸi un bun început pentru organizarea unui viitor simpozion urmat de o expoziÅ£ie reprezentativă pentru o uzină care, la vremea ei, a fost regina industriei româneÅŸti.

P.S. Cu mulÅ£umiri pentru pozele de la întălnire care au fost puse la dispoziÅ£ia AsociaÅ£iei Pro Radio Antic de către Doamna Liliana Bârsan ÅŸi Domnul Dan Marinoiu mebrii Pro Radio Antic.