Recondiţionarea sau înlocuirea cordoanelor de cască. Pitagora-Petru Schorsch

În acest articol vă prezentăm un procedeu simplu de fabricare a cordoanelor de cască cu înveliÅŸ textil folosind ÅŸireturi de ghete.

            In this article we demonstate a do-it-yourself method of making cotton covered headphones’ cords employing common (cotton) shoe-laces.

            Căştile vechi au îndeobÅŸte cordoane îmbrăcate într-o împletitură textilă, de cele mai multe ori o tresă de bumbac (mecerizat sau nu) care cu timpul se rupe (uneori fir cu fir alteori cu totul) ÅŸi un procedeu la îndemîna oricui de remaiat împletituri de bumbac (încă) nu există.

            Singura soluÅ£ie este înlocuirea ei cu o împletitură care să aibe aceleaÅŸi caracteristici (flexibilitate, rezistenţă la temperatură) ÅŸi să arate cît mai asemănător cu împletitura originală. Cînd firele din interior nu mai sînt utilizabile sau lipsesc cu desăvîrÅŸire, (cazul ilustrat mai jos)ne găsim in stuaÅ£ia de a fabrica un cordon în întregime. În rîndurile ce urmează am tratat numai acest ultim caz deoarece îl cuprinde ÅŸi pe primul.

            Ideea de a folosi în acest scop ÅŸireturi lungi de ghete nu e nouă ÅŸi nu-mi aparÅ£ine. Eu doar am încercat-o. Cum rezultatele s-au dovedit  mulÅ£umitoare, doresc să împărtăşesc cu dumneavoastră, experienÅ£a acumulată.

Povestea

Nu demult am achiziÅ£ionat o pereche de căşti „Telefunken“ E.H. 333 fără cordon (fusese tăiat la ieÅŸirea din carcasele celor două receptoare) (Fig 1)

Fig 1. Căştile fără cordon.

Constatînd că înfăşurările sînt în bună stare ÅŸi magneÅ£ii încă activi, m-am hotărît să fabric un cordon pe măsură.

            Să tragi niÅŸte sîrme printr-un ÅŸiret nu pare să fie o operaÅ£ie complicată dar îmbinările ÅŸi capetele sînt o altă poveste. De aceea am analizat mai întîi „punctele nevralgice“ ale întreprinderii la care doream să mă angajez, pe un cordon „de marcă“

Analiza capetelor ÅŸi îmbinărilor cordonului căştii „ALLOPHONE“ E^TS L HAMM PARIS

            Capetele cordoanelor ce intră în carcasele receptoarelor au fost matisate cu aţă, ca tresa să nu se destrame ÅŸi capătul ei să nu culiseze pe fire. Noi vom folosi în acest scop banda adezivă.

            La îmbinarea cordoanelor ce vin de la receptoare, (Fig. 2) se observă că tresa ce vine de pe braÅ£ul stîng continuă în jos (pînă la capăt). La punctul de îmbinare s-au dat la o parte firele împletiturii creind astfel un orificiu suficent de larg prin care să intre firele de pe braÅ£ul drept cu tresă cu tot.

Fig. 2. Îmbinarea                                             Fig. 3. „Dezbinarea“

„ÎngroÅŸarea“ ce se observă la cordonul ce pleacă în jos, nu poate decît să însemne, că tresa de pe braÅ£ul drept a fost matisată pe fire ÅŸi trasă cu ele cu tot în jos, în interior. Vom proceda la fel. (folosind totuÅŸi bandă adezivă în loc de matisare)

            În Fig.3 avem îmbinarea (de fapt „dezbinarea“ căci firele se despart) spre punctele de contact cu exteriorul. Se observă că tresa ce vine de sus continuă pe braÅ£ul stîng. (pînă la capăt) BraÅ£ul drept este constituit dint-unul din firele interioare ce a fost scos din tresă printr-un orificiu obÅ£inut iarăşi fără a rupe împletitura.

            Fig. 4: La capete, firele intră cu tresele textile cu tot în oeze. Prin strîngere (de două ori) cu un cleÅŸte special se fixează totul, deci avem ÅŸi contact electric ÅŸi un manÅŸon metalic ce îmbracă tresa textilă. Va trebui să confecÅ£ionăm ÅŸi noi ceva similar.

Fig. 4. Terminalele de contact.                        Fig. 5. Materialele necesare.

La treabă!

Mi-am procurat deci materialelele ilustrate în Fig.5.

            Sîrmă de conexiuni liÅ£ată de trei culori (cît mai flexibilă) izolată cu plastic (Eu am luat galben verde ÅŸi maro). Grosimea sîrmei se alege ÅŸi în funcÅ£ie de lăţimea ÅŸiretului plat.

            O pereche de ÅŸireturi de bumbac plate, neapărat de 1,2 m sau chiar mai lungi.

            Un ÅŸiret de bumbac rotund subÅ£ire (de fapt o bucată de 20 cm dintr-un ÅŸiret rotund subÅ£ire).

            Å¢eavă de alamă Ф 4 mm exterior - Ф3 mm interior. (Sînt necesare doar 2 bucăti cam de 15 ÷ 17 mm lungime)

            Sîrmă rigidă de cupru Ф 1,5 mm sau 2,5 mm. (Defapt două bucăţi de 4 ÷ 5 cm fiecare)

            Liţă de cupru Ф0,2 mm. (două bucăţi de liţă cam de 12 cm lungime) Nu se văd în poză căci sînt prea subÅ£iri.

            Bandă adezivă transparentă. (Pe vremuri noi îi ziceam „Scotch“)

Dimensionare

            Am tăiat firele galben ÅŸi verde destinate a fi trase de la receptoare pînă la oezele de ieÅŸire ceva mai lungi decît lungimea ÅŸiretului (1,2 m) Firul maro destinat legăturii între căşti l-am tăiat ceva mai lung de 70 cm.

Îmbinarea cordoanelor ce vin de la receptoare

            Am tăiat din cel de al doilea ÅŸiret o bucată de 30 cm ÅŸi am tras prin ea firul galben ÅŸi cel maro. Am întins bucata de ÅŸiret cît mai bine pe fire ÅŸi am fixat-o la ambele capete cu bandă adezivă. (Fig. 6.)

            În Fig. 7 se vede că, în celălalt ÅŸiret (1,2 m) rămas întreg, la 25 cm de un capăt am dat la o parte Å£esătura cu un ac bont ÅŸi prin orificiul astfel obÅ£inut am tras în portiunea scurtă firul maro cu o bucată de fir verde.

Fig. 6. BraÅ£ul „scurt“                                       Fig. 7.Celălalt braÅ£.

Ce a mai rămas din firele galben ÅŸi verde le-am tras (tot prin orificiul cu pricina) în jos, prin porÅ£iunea lungă a ÅŸiretului pînă la capăt.

            Trăgînd cu grijă, porÅ£iunea de ÅŸiret tăiată ce conÅ£ine firele maro ÅŸi galben intră în ÅŸiretul lung. (Fig. 8)

Fig. 8. Realizarea îmbinării.                            Fig. 9. Începutul „dezbinării“

„Dezbinarea“ spre punctele de contact

            În Fig. 9 se vede cum, la capătul de jos al cordonului, firul galben este scos printr-un orificiu practicat (în modul deja descris) la 15 cm de sfîrÅŸitul ÅŸiretului lung. Firul verde rămine în continuare înăuntru fixat la capăt cu bandă adezivă.

            Fig. 10: Se taie o bucată de 20 cm din ÅŸiretul subÅ£ire rotund ÅŸi se trage peste firul galben scos din ÅŸiretul lung. Se întinde ÅŸi se fixează cu bandă adezivă.

Fig. 10.                                                            Fig. 11.

            Fig. 11: Trăgînd încetiÅŸor, frul galben îmbrăcat intră înapoi în ÅŸiretul lung.

Fig. 12. Cordonul aproape gata.                                             Fig. 13.

Terminalele de contact

            În Fig. 13 se vede capătul de jos al firului galben ce a fost desizolat pe cîÅ£iva milimetri. De el se leagă 5 cm de sîrmă rigidă de cupru înfăşurînd un fir de liţă peste amîndouă. E important ca înfăşurarea să se petreacă foarte strîns ÅŸi peste marginea ÅŸiretului.

Fig. 14. În loc de oeză                                                Fig. 15.

            Fig. 14: În chip de oeză am folosit o bucată de Å£eavă de alamă care se trage peste locul de contact. Totul se umple cu aliaj de lipit. Fig. 15. Sîrmei rigide din vîrf i-am făcut un cîrlig  pentru conectare la terminale de tip „ÅŸurub“. (opÅ£ional)

            În interiorul receptoarelor am lipit firele la contactele în făşurărilor, (Fig. 16.) ÅŸi perechea de căşti este gata de audiÅ£ie.(Fig. 17.)

Fig. 16.                                                            Fig. 17.

În chip de încheiere

            Cu această metodă se pot fabrica chiar fire de cablaj pentru a înlocui cablajul distrus dintr-un aparat „de epocă“ dacă sînteÅ£i atent la temperatura la care trebuie să lucreze cablajul respectiv. DeÅŸi îmbrăcat textil firul dinăuntru este izolat în plastic ÅŸi plasticul se topeÅŸte...

            Sper ca sfaturile mele să vă folosească la restaurarea cordoanelor căştilor din colecÅ£ie.

                        Pitagora Schorsch                                                       Leverkusen 29.12.2010