Repere de început ale radioului şi radioamatorismului arădean.

Ing. Francisc VISKY, YO2MHF
PreÅŸedinte Pro Radio Antic, www.proradioantic.ro

Nici o altă invenÅ£ie nu a exprimat în aÅŸa masură nevoia de comunicare  a omului ca  radioul ÅŸi nici o altă invenÅ£ie nu a implicat o masă aÅŸa de mare de amatori, care prin studiile ÅŸi experimentările lor au participat la definitivarea acestei invenÅ£ii.
Amatorismul celor care s-au dăruit pentru o cauză a cărei dimensiune nici nu se bănuia a reprezentat cea mai activă forţă motrică în dezvoltarea radioului.
Amatorism nu în sens de neÅŸtiinÅ£ific ci de dăruire in cercetarea ÅŸi aplicarea noului. Amator, nu înÅ£eles ca începător ci unul care îÅŸi iubeÅŸte cu dăruire “hobby”-ul ales.
Alătur de el, de amator, comerciantul, de loc amator, a avut ÅŸi el rolul important în a pune umărul ÅŸi mai ales capitalul  la satisfacerea cerinÅ£elor unei noi pieÅ£e, cea a aparatelor ÅŸi pieselor pentru radiouri.
Daca mai adaugăm la aceste aspecte şi nevoia tot mai acută de comunicare şi setea pentru ştiri in acele vremuri tulburi avem tabloul premiselor care au declanşat febra radio.
În 1924 are loc la Viena o mare expoziÅ£ie internatională de produse industriale care este vizitată ÅŸi de –Åžtefan Rusu din Nădab (Foto1). Acesta se intoarce acasă cu piese ÅŸi documentaÅ£ie cu care îÅŸi începe experimentările devenind în scurt timp reperul central al radioamatorismului din această zonă.
În documente , cele care au supravieÅ£uit vitregiilor vremii ÅŸi găsite in registrele Camerei de ComerÅ£i se găsesc înscrisuri care atestă înfiinÅ£area unor firme urmând trendul european de foarte aproape. Astfel găsim deja activităţi  de comercializarea pieselor tehnice cum este cazul firmei Radio înfiinÅ£ată la 14 octombrie 1924 de către Aladár Márkovics & co (Foto2).
Vara anului 1925 găseÅŸte Aradul pregătit pentru o expoziÅ£ie industrială de proporÅ£ii organizată de Camera de ComerÅ£ ÅŸi Camera de Industrie, funcÅ£ionând separat la aceea vreme . ExpoziÅ£ia cu produsele industriilor locale dar ÅŸi de import s-a desfăşurat în spaÅ£iul delimitat de liceul Moise Nicoară, parcul liceului, Casinoul ÅŸi Fabrica de ÅŸampanie. Incontestabil, radioul a fost printre vedetele acestei expoziÅ£ii.
Cu o curiozitate de nestăpănit dar disciplinaÅ£i ÅŸi răbdători, vizitatorii au stat la coadă pentru a asculta “pe viu”, în căşti sau difuzoare, ultimele ÅŸtiri dar ÅŸi noutăţile muzicale.
Alături de aparate fabricate de profesioniÅŸtii ca Philips, Telefunken, Ingelen, Kapsch s-au expus ÅŸi componente dar ÅŸi documentaÅ£ie, chiar ÅŸi “kit”-uri necesare pentru realizarea primelor aparate de radio autohtone construite în primul rând de amatori ÅŸi radioamatori. ExpoziÅ£ia a oferit prilejul înfiinţării ÅŸi a unor reprezentanÅ£e unde s-au pus bazele unor colaborări de lungă durată.

Tabel 1

Încet, încet apar firme a căror principal obiect de activitate se concentrează în jurul radioului, primele fiind cele comerciale apoi cele care vor executa întreÅ£inere ÅŸi reparaÅ£ii ÅŸi mai târziu se constituie ÅŸi firme care vor produce nu numai piese dar ÅŸi aparate de radio complete ÅŸi din ce în ce mai complexe.
MulÅ£i au rămasi fascinaÅ£i de această noua tehnologie ÅŸi ÅŸi-au văzut implinita dorinta de cercetare-experimentare cu piese relativ puÅ£ine, obÅ£inând rezultate imediate.
Amatorii şi-au dat repede seama că au nevoie de o formă de organizare care pe de o parte să-i protejeze faţă de eventualele ilegalităţi pe de alta să beneficieze toţi de experienţele şi cunoştiinţele individuale.
Astfel, la ÅŸedinÅ£a de constituire din 13 Ianuarie 1929 un grup de entuziaÅŸti hotâresc înfiinÅ£area unei “asociaÅ£iuni”: “AsociaÅ£iunea Radio-Amatorilor din Arad”.
AsociaÅ£ia îÅŸi defineÅŸte clar ÅŸi precis scopul:
“Înlesnirea aprovizionării aparatelor de Radio, răspîndirea artei radiofonica în mod teoretic ÅŸi practic. Urmârirea tot felurilor greÅŸelilor abuzurilor ce se comit contra legilor ÅŸi reglementărilor de radio ÅŸi urmărirea acelora cari tulbură intenÅ£ionat audÅ£ia altora”.
Cu o asemenea platformă program tribunalul Arad secÅ£ia a-III-a comercială decide să înscrie AsociaÅ£ia Radioamatorilor din Arad în registrul persoanelor juridice la poziÅ£ia 171, în data de 6 iulie 1929, nu înaite ca Ministerul de Interne să dea aviz favorabil “din punct de vedere al ordinei ÅŸi ÅŸigurantei publice”, în data de 5 aprilie 1929, cei drept, la insistenÅ£ele tribunalului. Printre primele firme de profil înregistrate sunt firma Radio ÅŸi AsociaÅ£ia Radioamatorilor (Foto3).
Sintetizez in Tabelul 1, situaţia firmelor a căror documente, cataloage le-am găsit şi identificat in Arhivele Nationale direcţia judeteană Arad.
Firma Radio ÅŸi AsociaÅ£ia Radioamatorilor din Arad au documentele de înfiinÅ£are spre deosebire de celelalte firme pentru care am găsit doar documente de asociere ÅŸi reasociere în care nu sunt trecute ÅŸi anul lor de înfiinÅ£are dar se poate presupune că sunt anterioare documentelor de modificare.
Cataloagele firmelor AFA (Foto4) ÅŸi Vértes (Foto5) arată clar nu numai bogăţia de componente dar ÅŸi o paletă largă de aparate de radio. Seria Admira de la AFA sunt de admirat datorită faptului ca au fost produse în Arad cu forţă de producÅ£ie locală chiar înainte de producÅ£ia pe care Philips o începea la Oradea ÅŸi mai târziu mutându-ÅŸi fabrica la Bucuresti a continuat-o aici. Nivelul de producÅ£ie la AFA se situa undeva la 400-500 aparate pe an. Luând în calcul ÅŸi un număr apreciabil de chituri vândute în cei 4-5 ani de producÅ£ie se poate aproxima un număr de 2000-2700 de seturi (chituri ÅŸi aparate) vândute în toată tara. József Lukács a lucrat la această mini fabrică, de fapt un atelier de producÅ£ie ÅŸi îÅŸi aduce aminte că s-au expediat aparate Admira (Foto6) chiar ÅŸi la ConstanÅ£a . De asemenea la Arad s-au montat ÅŸi aparate de radio tip Penta (Foto7)  la firma Iron (Foto8) care, va deveni binecunoscuta Tesla de mai târziu (impreună cu Mikrofona, Telegrafia,  Rel, Åžigma, Titan etc. toate fiind naÅ£ionalizate între anii 1945-1948 ).
Nume sonore a radioamatorismului arădean s-au format la aceste ateliere, mici fabrici sau reprezentanÅ£e  unde mulÅ£i dintre ei au fost angajaÅ£i, sau chiar proprietari ÅŸi împreună cu Åžtefan Rusu au format nucleul radioamatorismului arădean (Foto 9 ÅŸi 10).
Având un anumit sprijin din partea autoritaÅ£ilor, Åžtefan Rusu ajutat ÅŸi de ing. Nicolae LupaÅŸ (ER5AB, ER5RR) îÅŸi începe experimentările în unde scurte primind indicativul ER5RR de la LupaÅŸ. Mai mulÅ£i arădeni printre care József Galbics (ER5DS), Béla Magyari (ER5MB) (Foto11), Jenö Stollár (ER5DO) (Foto12) ÅŸi alÅ£ii au lucrat împreună cu Åžtefan Rusu pentru îmbunătăţirea aparaturii amatoriceÅŸti .
Ajutând autorităţile în întretinerea aparaturii de telecomunicaÅ£ii, Åžtefan Rusu primeÅŸte permisiunea, în 1928, de a populariza radioul în comună folosind exclusiv antena cadru. Cu o asemenea pasiune ÅŸi cunostiinÅ£e practice se dedică radioamatorismului care avea deja un fel de forum în paginile revistei “Radio Român” unde redactor era acelaÅŸ ing. Lupas. Revista îÅŸi propuse-se: ”... a lămuri, a edifica, a sfătui, a îndruma pe amatori, a seconda pe constructori ÅŸi a înlesni pe vânzători ÅŸi instalatori.” .
Avănd deja scheme de radio (receptoare ÅŸi emiţătoare) s-a accelerat mult răspândirea acestui hobby deosebit de fascinant găsind autorităţile nepregătite cu reglementări adecvate. “Legea pentru instalarea ÅŸi folosinta staÅ£iilor ÅŸi posturilor radio electrice”, din 12 iunie 1926, in cap II art.3 arată cine are dreptul să instaleze ÅŸi să folosească un post de radioemisie, nemenÅ£ionând niciunde despre activitatea de radioamator.   În această perioadă primesc autorizatii de instalare a unor posturi de recepÅ£ie doar armata, Compania Română de Radiofonie, Banca NaÅ£ională, Institutul de Fizică-Cosmică dar nici o vorba despre persoane fizice . Astfel  radioamatorii ca ÅŸi Åžtefan Rusu, foloseau ÅŸi indicative de cele mai multe ori neînregistrate oficial. Rusu a lucrat cu indicativul primit de la ing. Lupas ER5AR (1928) apoi pe rând cu indicativele CV5AR (1929), YR5AR (1935)ÅŸi YO2RA (1967). Având deja un nume ÅŸi indicative cunoscute între radioamatori dar ÅŸi între oficialităţi , cu legături confirmate chiar ÅŸi după 10 ani de la realizarea legăturilor, Åžtefan Rusu a fost ales, în data de 1 Ianuarie 1936, ÅŸi a făcut parte, ca ÅŸi cenzor, din “Persoanele conducătoare ale A.A.R.U.S.” adică “ AsociaÅ£ia Amatorilor Români de Unde Scurte” (Foto13 ÅŸi 14). Având publicaÅ£ii ca Universul ÅŸi Radio Român, promovarea radioamatorismului părea sa intre într-un făgaÅŸ normal. Ca urmare incepe în zilele de  8 si 18 aprilie 1936 primul  concurs de scurte  YR-TEST în benzile de 3,5; 7; 14 ÅŸi 28 MHz, concursul fiind câÅŸtigat de un… preot! Cine altul decat Åžtefan Rusu, cu indicativul YR5AR.
Proiectul de lege privind reglementările emisiunilor de amator, apare în data de 30 martie 1938, dar a cărui instrucÅ£iuni de aplicare va întărzia nepermis demult.
SituaÅ£ia politică a vremii pune la grea încercare atât situaÅ£ia firmelor cât si a amatorilor din domeniul radio prin reglementări diverse, mai ales în zonele de graniţă a ţării.
Cu toate aceste reglementări sau datorită lor, încep ÅŸi primele confiscări de aparatură dar ceea ce este ÅŸi mai grav este faptul că, începând cu 1940 se îngrădesc ÅŸi activităţile firmelor cu specificul centrat pe radio, piese ÅŸi componente radio (Foto 15) , totul culminând cu marea nationalizare a proprietăţilor private din perioada 1945-1948. Nu au scapat nici firmele arădene.
Indicativele YO apar pentru prima dată, cum altfel, la 23 August 1948, Åžtefan Rusu îÅŸi continuă activitatea cu indicativul YO2RA din 1967. Manipulatorul lui a tăcut pentru totdeauna în 1985. Avea vârsta de 85 de ani.